ComenteazăDupă un deceniu în care și-a construit o carieră de arhitect în Amman, Deema a început să se simtă vinovată pentru profesia cu care până atunci se mândrea. Totul s-a schimbat după ce, în 2017, a început să lucreze la un proiect într-o rezervație naturală din nordul Iordaniei.
Atunci, a decis să-și asume misiunea de a salva speciile native (specii care se află într-un anumit ecosistem datorită proceselor naturale – n.r.) din țara sa, iar pentru asta a făcut echipă cu specialistul japonez în ecologie Nochi Motoharu. Cei doi și-au propus să experimenteze un model unic de împădurire, metoda Miyawaki, în Amman, oraș aflat în deșert.
Ce este metoda Miyawaki
Dezvoltată în Japonia în anii 1970 de botanistul Akira Miyawaki, metoda constă în plantarea unor specii native foarte aproape unele de altele, astfel încât acestea să poată crește mai repede într-un mediu protector. În esență, imită modul în care funcționează natura, permițând creșterea unei păduri în 10 ani, în loc de 100 de ani.
Metoda Miyawaki a fost folosită în întreaga lume, dar nu fusese încă testată în Orientul Mijlociu, iar mulți botaniști și ecologiști s-au declarat sceptici că aceasta va funcționa în Iordania.
În ciuda lipsei de sprijin pentru proiectul lor, Deema Assaf și Nochi Motoharu au mers mai departe, iar în noiembrie 2018, o familie le-a pus la dispoziție o grădină de 107 metri pătrați din vestul Ammanului ca să-și dezvolte proiectul-pilot.
Timp de zece zile, cei doi au excavat terenul, au amestecat solul pentru a crea o structură optimă și au plantat 380 de puieți din 23 de specii native, printre care arborele de căpșuni, stejarul Alep, stejarul Muntele Tabor și fisticul palestinian.
Proiectul a fost un succes: în doi ani, puieții s-au transformat într-o pădure deasă, cu copaci de trei și patru metri. Astfel, grădina a devenit prima pădure Miyawaki din lumea arabă.
Ulterior, ei au plantat alte două păduri Miyawaki în capitala Iordaniei.
„A fost uimitor să asistăm la succesul metodologiei și la ceea ce poate oferi Iordaniei”, a spus tânăra.
Multe dintre plantele cu care ea lucrează sunt pe cale de dispariție, rămânând doar aproximativ 30 în toată țara.
„Dacă una dintre aceste specii ar dispărea, întregul ecosistem s-ar prăbuși, așa că pentru a menține viața în Iordania, avem nevoie de aceste specii native”, explică Deema.
Ca parte a planului lor de împădurire, Deema și specialistul nipon au organizat ateliere, unde invită voluntari să se implice în procesarea semințelor, ceea ce le permite iordanienilor să învețe despre speciile native ale țării și să fie mai conștienți de riscul ca acestea să fie pierdute.
„Văd totul ca o intervenție de recuperare a speciilor condusă de cetățeni, făcând ceea ce credem că este corect și făcând parte din soluție”, mai spune Deema Assaf.
Aveam păduri dense în Iordania, cu o biodiversitate uimitoare, inclusiv elefanți, rinoceri și leul asiatic; diferite animale care coexistau cu oamenii de aici. Asta m-a făcut să văd peisajul într-o lumină diferită și potențialul lui dacă intervenția umană nu îl afectează în mod negativ.
Deema Assaf:
„În Iordania, suntem martori la impactul schimbărilor climatice și la efectele secundare ale pierderii biodiversității. Sunt convinsă că cel mai important și urgent lucru pe care îl putem face este să refacem ecosistemele”, a adăugat tânăra.
Foto: Profimedia