Alberto şi Francesca spun că aşa cum un fetus aflat în pântecul mamei nu este chiar o persoană, ci mai degrabă o „potenţială persoană”, aşa este şi un bebeluş de abia adus pe lume, care nu are deocamdată „dreptul moral la viaţă”.
Cei doi eticişti susţin că aşa cum se hotărăşte că o sarcină poate fi întreruptă dacă pune în pericol sănătatea sau viaţa gravidei, la fel se poate hotărî şi dacă nou-născutul afectează viaţa şi bunăstarea proaspeţilor părinţi. „Uneori, adopţia nu este cea mai bună soluţie”, spun aceştia, comntând asupra faptului că pruncuciderea ar trebui să fie privită la fel cum este şi avortul.
Giubilini şi Minerva au fost intenst criticaţi, ba chiar au primit ameninţări după ce materialul a fost publicat în revistă, dar cei doi au fost apăraţi de editorul publicaţiei, Julian Savulescu. Acesta spune că mai ales într-o revistă despre etică, oamenii ar trebui să îşi poată exprima liber ideile, mai ales dacă sunt argumentate într-un mod pertinent. Mai mult, şi alţi filosofi sau eticişti, Peter Singer, Michael Tooley sau John Harris au vorbit, în trecut, despre infanticid, susţinând ideea. Revista nu susţine această idee de „avort după naştere”, ci a prezentat câteva idei şi argumente.
În principiu, ar trebui să fie vorba despre o problemă de etică, despre pro şi contra, o discuţie logică şi coerentă, care s-a transformat într-un mic scandal cu ameninţări la adresa lui Alberto Giubilini şi a Francescăi Minerva.
Românii au fost şocaţi, săptămâna trecută, când o mamă din Braşov, bolnavă psihic, şi-a omorât bebeluşul de numai şase luni, spunând fie că actul a fost o jerfă adusă Domnului, fie că micuţul avea chip de diavol.

 
 

Urmărește-ne pe Google News