Tot probabil, a luat în deşert mitingurile de săptămâna trecută, crezând că toate protestele se vor încheia cu dansul pinguinilor. Că “mămăliga nu va exploda”. Se amăgeşte. Blocat mental pe tăierea salariilor şi pensiilor, a practic tuturor ajutoarelor de stat şi refuzând ostentativ să ia în discuţie orice alternativă, orice complex de alte măsuri profesioniste, care să reducă deficitul bugetar, nu face decât să toarne gaz pe foc. Împingând la o grevă generală care va da peste cap întreaga ţară.

Atunci când duce în mizerie jumătate din populaţie, însă, Boc tolerează oaze de imunitate, care rămân neatinse de cuţitul său de măcelar. Putea de mult reglementa salariile din companiile de stat şi din regii (multe, cu imense datorii la Buget, neexecutate), mai ales de pe palierele superioare. N-a făcut-o. Cu o nesimţire beton, parlamentarii ţin cu dinţii de indemnizaţiile, diurnele, sumele forfetare şi hotelurile de lux.

Aş spune că şi la nivelul BNR – unde salariile sunt exorbitante, deşi nu-i o bancă oarecare, comercială, ci una care administrează tot bani ai românilor – se manifestă o anume sfidare: e uşor pentru Isărescu sau Croitoru să ceară strangularea populaţiei, când ştiu că funia nu se atinge şi de gâtul lor. Pe vreme de foamete şi în aceeaşi casă, a smulge pâinea celor mulţi şi a pune cozonac pe masa celor puţini înseamnă a îndemna la revoltă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News