Iranienii au ieșit miercuri seară în stradă pentru a cincea zi consecutivă, manifestând împotriva regimului de la Teheran și cerând justiție și respectarea drepturilor cetățenilor, după moartea suspectă în arestul poliției a lui Mahsa Amini, o tânără de 22 de ani arestată pentru că ar fi purtat incorect vălul islamic impus de strictul cod vestimentar al țării.
Protestele, izbucnite inițial în provincia Kurdistan, regiunea natală a lui Amini, s-au extins în numeroase orașe, inclusiv în capitala Teheran și s-au lovit între timp de răspunsul violent al poliției, care a tras în mulțimi cu gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și chiar muniție de război, potrivit Centrului pentru Drepturile Omului din Iran (CHRI), care invocă imaginile video filmate în stradă.
Potrivit Radio Farda, cel puțin nouă protestatari ar fi murit în primele cinci zile de proteste, dar statisticile sunt greu de confirmat, iar numărul victimelor ar putea fi mai mare. În același timp, regimul de la Teheran a blocat internetul, pentru a împiedica organizarea protestelor și diseminarea informațiilor către comunitatea internațională, după modelul folosit deja în timpul protestelor din 2019-2020.
Deocamdată, protestatarii par determinați să continue. Până când însă? „Este greu de prezis. Are legătură cu nivelul represiunii practicate de autorități”, a declarat pentru Libertatea Jasmin Ramsey, directoare adjunctă a CHRI, o fostă jurnalistă născută în Iran.
„Important de înțeles este că acest protest nu e un eveniment singular. Este culminarea a cinci ani de proteste. Moartea lui Mahsa Amini a fost declanșatorul. Dar vorbim despre o criză a impunității în Iran. Oamenii cer ca autoritățile să fie trase la răspundere, cer respectarea drepturilor lor fundamentale”, a spus Ramsey.
„Cu cât mai multă presiune va fi, cu atât vor crește șansele unei schimbări”
Amini, originară din orașul nord-vestic Saqez, a fost arestată marțea trecută la Teheran de poliția moravurilor, fiind acuzată că nu purta un hijab (văl musulman) corespunzător și că avea pantaloni prea strâmți, lucruri care contravin codurilor vestimentare islamice obligatorii pentru femei în Iran.
Oficialii iranieni au negat că aceasta a fost ucisă în timpul detenției, sugerând că un atac de cord a băgat-o în comă până la moartea ei, care a survenit vineri, dar martori oculari spun că tânăra a fost bătută de plițiști atunci când a fost arestată, scrie BBC.
Președintele Iranului, Ebrahim Raisi, a vorbit duminică cu familia lui Amini, care aparține minorității musulmane sunnite din țară, și a promis și el o anchetă.
Însă promisiunile nu au impresionat organizațiile iraniene care militează pentru drepturile omului și care cer reforme, inclusiv renunțarea la codul vestimentar, dar și pedepsirea vinovaților pentru moartea lui Amini.
„Tatăl lui Mahsa Amini a declarat, într-un interviu, că este trist deoarece tot ce spun autoritățile despre fiica lui sunt minciuni. A disputat relatările poliției și a spus că fata a fost bătută și ucisă în arest, că nu a murit din cauze naturale”, subliniază Ramsey.
Într-o declarație citată de CHRI, tatăl tinerei a negat că fiica sa ar fi suferit de vreo boală și a cerut judecarea celor vinovați.
„Au spus că Mahsa avea boli de inimă și epilepsie, dar, în calitate de tată care a crescut-o timp de 22 de ani, spun cu voce tare că Mahsa nu avea nicio boală. Ea era perfect sănătoasă. Persoana care a lovit-o pe fiica mea ar trebui să fie judecată într-o instanță publică, nu într-un proces fals care se termină cu mustrări. Nu voi permite ca sângele fiicei mele să fie călcat în picioare”, a spus tatăl.
În ciuda faptului că regimul nu pare dispus la astfel de măsuri și schimbări, presiunile trebuie să continue, spune Ramsey.
„Ținând cont de felul în care s-au comportat autoritățile în trecut, nu avem motive să credem că lucrurile se vor schimba. Asta nu înseamnă că oamenii se vor opri. Trebuie să fim atenți la ce se întâmplă. De aceea guvernul încearcă să blocheze accesul la internet, pentru că nu vrea critici internaționale. Cu cât mai multă presiune va fi, cu atât vor crește șansele unei schimbări”, crede ea.
Iar oamenii au dat de înțeles că nu se vor opri, ba mai mult, strigătele de furie au țintit direct spre vârful regimului, unde stă liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei.
Regimul vrea o tranziție pașnică de putere
Codul vestimentar obligatoriu a fost impus după Revoluția islamică din 1979, autoritățile iraniene cerând femeilor să poarte un văl și haine largi care să le ascundă silueta în public.
Poliția moralității – cunoscută oficial sub numele de „Gasht-e Ershad” – are, printre altele, sarcina de a se asigura că femeile se conformează interpretării autorităților cu privire la îmbrăcămintea „adecvată”.
Polițiștii au puterea de a opri femeile și de a evalua dacă acestea își arată prea mult părul, dacă pantalonii și paltoanele lor sunt prea scurte sau prea strâmte sau dacă poartă prea mult machiaj. Pedepsele pentru încălcarea regulilor includ amendă, închisoare sau biciuire.
În 2014, femeile iraniene au început să distribuie fotografii și videoclipuri cu ele însele încălcând în mod public legile privind hijab-ul, parte a unei campanii de protest online sub numele „Libertatea mea secretă”, inspirată de activista iraniană în exil activistă iraniană în exil Masih Alinejad.
De atunci, această campanie a inspirat alte mișcări, inclusiv „Miercurea albă” și „Fetele de pe strada Revoluției”.
Mai multe femei au fost arestate de-a lungul timpului, undele condamnate la închisoare.
„Dacă ascultăm cererile, vedem că se vorbește mult despre drepturile femeilor. Femeile își taie părul, își scot vălul în public. De asemenea, strigă împotriva republicii islamice, strigă moarte dictatorului, moarte lui Khamenei. Nu vorbesc despre o singură problemă, este vorba despre această criză a impunității. Asta cer protestatarii, schimbare”, explică acum Ramsey, reprezentanta CHRI.
Protestele, au observat analiștii, vin într-un moment sensibil, în care regimul face eforturi pentru a menține controlul asupra populației, în pregătirea unei tranziții de putere care presupune înlocuirea ayatollahului Khamenei, ajuns la 83 de ani.
„Chiar înainte de acest protest, au existat măsuri împotriva societății civile. Membri proeminenți, apărători ai drepturile omului, mame ale protestatarilor uciși în trecut, cu toții au fost arestați. Asta dincolo de ceilalți prizonieri politici aflați deja în închisoare. (Autoritățile) pregătesc terenul pentru o tranziție pașnică de putere”, spune Ramsey.
Reprezentanta CHRI a observat că acesta „este modul de operare al republicii islamice, care răspunde cu violență, detenție, arest nejustificat, hărțuiri”.
„Ei nu s-au așteptat însă la acest strigăt pentru justiție după moartea lui Mahsa. E important pentru că (protestul) a unit pe toată lumea. Oameni din toate categoriile sociale, femei și bărbați alături. Iar femeile sunt în prima linie a acestor proteste”, explică Ramsey.
„Iranul nu trebuie privit doar ca un dosar nuclear”
CHRI a cerut liderilor internaționali, experților și organismelor ONU în domeniul drepturilor omului să condamne public acțiunile guvernului condus de președintele Ebrahim Raisi și să solicite regimului de la Teheran să permită protestele fără amenințarea cu violența, arestul nejustificat sau moartea.
Iranul este implicat în prezent în negocieri delicate cu Occidentul pe tema programului său nuclear, dar activiștii subliniază că domeniul tratativelor trebuie lărgit.
„Iranul nu trebuie privit doar ca un dosar nuclear. Vorbim despre proteste care au avut loc în ultimii ani. De aceea ar trebui să amplificăm cererile oamenilor din stradă. Ei își riscă viața și libertatea pentru a ieși la manifestații. Dacă un oficial guvernamental are ceva de discutat cu Iranul, dacă un jurnalist adresează o întrebare unui oficial iranian, atunci ar trebui să se vorbească despre represiunea care are loc chiar acum”, spune Ramsey.
„Guvernul iranian continuă să spună că negocierile nucleare nu ar trebui să implice chestiuni legate de drepturile omului. Dar asta este ceea ce trebuie să contrazicem”, adaugă ea.
Ebrahim Raisi, un ultraconservator sancționat de SUA și UE pentru încălcarea drepturilor omului, acuzat, printre altele, de implicare în executarea a mii de prizonieri politici în anii 80, a câștigat alegerile prezidențiale din 2021.
În mod ironic, el a vorbit chiar miercuri, de la tribuna ONU, despre justiție și despre nevoia de a respecta voința poporului.
„Asta s-a întâmplat în vreme ce guvernul său reprima acasă voința poporului. Sfidarea lui este scandaloasă”, mai spune Ramsey.