Protestele ample din Iran au intrat în a patra săptămână și chiar s-au extins la muncitorii din sectorul petrolier vital al țării, care au intrat în grevă în ultimele zile. Și în ciuda eforturilor forțelor de securitate iraniene, inclusiv ale temutei miliții Basij, mișcarea contestatară nu a făcut decât să crească în intensitate.

Unele demonstrații s-au transformat în lupte haotice de stradă, forțele de securitate deschizând focul, iar protestatarii ripostând și refuzând să cedeze teren, potrivit martorilor și imaginilor postate pe rețelele sociale.

Internetul a fost întrerupt timp de săptămâni întregi, ceea ce a făcut ca transmiterea informațiilor clare despre mișcarea de protest să fie dificilă.

Dar organizațiile pentru drepturile omului au anunțat că cel puțin 185 de persoane au fost ucise, inclusiv 28 de copii, iar mii de persoane au fost rănite sau arestate până în prezent, scrie New York Times. Guvernul a declarat că 24 dintre membrii forțelor de securitate au fost uciși și aproximativ 2.000 au fost răniți.

Protestele au fost declanșate de moartea în urmă cu exact o lună a lui Mahsa Amini în custodia poliției, o tânără de 22 de ani din regiunea kurdă a țării, care fusese arestată la Teheran pentru că ar fi purtat necorespunzător vălul islamic impus de codul vestimentar obligatoriu al Republicii Islamice.

Poliția iraniană a susținut că aceasta a murit în urma unui atac de cord, din cauza unor probleme de sănătate, dar familia ei a declarat că fata era sănătoasă în momentul arestării și că a fost ucisă de bătăile primite în arest.

Femeile care și-au smuls vălul de pe cap sau și-au tăiat părul, în semn de protest, au fost de la bun început în fruntea manifestațiilor, care s-au extins treptat în întreaga țară și în toate straturile societății, potrivit activiștilor iranieni.


https://twitter.com/Hengaw_English/status/1579584295085412352?ref_src=twsrc%5Etfw

Represiunea violentă a guvernului a fost intensă în multe orașe, iar în ultimele săptămâni a sporit în special în regiunea kurdă a țării, cea în care locuia Amini și unde au și început primele proteste.

Tinere iraniene moarte în timpul protestelor, simbolul mișcării contestatare

De la începutul protestelor, în septembrie, două adolescente au devenit fețele revoltei, alături de Amini.

Nika Shakarami și Sarina Esmailzadeh – ambele în vârstă de 16 ani – au dispărut după ce s-au alăturat protestelor. Familiile au aflat de soarta lor în momentul în care au primit acasă trupurile neînsuflețite ale fetelor.

Guvernul a susținut că adolescentele s-au sinucis aruncându-se de pe clădiri. Însă membrii familiilor au respins imediat aceste acuzații, spunând că fetele au fost bătute până la moarte.

Săptămâna trecută, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a acuzat Statele Unite și Israelul că au alimentat demonstranțiile și și-a exprimat sprijinul pentru acțiunile forțelor de securitate.

Dar scene precum cele petrecute luna aceasta la Universitatea Tehnologică Sharif din Teheran, unde autoritățile au tras cu gloanțe de cauciuc în mulțimea de tineri și au bătut și arestat zeci de persoane, au reverberat, revoltându-i chiar și pe unii iranieni care anterior au susținut guvernul.

Iranul a mai fost zguduit de mișcări de protest la nivel național, mai ales din cauza rezultatelor contestate ale alegerilor din 2009 și din cauza problemelor economice în 2017 și 2019. Acestea au adus, de asemenea, o reacție rapidă și violentă din partea autorităților.

Dar revolta actuală s-a întins deja pe mai multe săptămâni, a crescut în intensitate și amploare, și a căpătat un ton care amenință direct conducerea teocratică a țării, cu oameni care scandează „Moarte dictatorului!” și „Nu vrem o republică islamică!”.

Tot mai mulți oameni se alătură protestelor

Într-un moment în care mișcarea de stradă este pe cale să împlinească o lună, protestele au căpătat un ritm constant și organizat.

Demonstrații mai mari izbucnesc în întreaga țară la fiecare câteva zile. Acestea sunt susținute de proteste mai mici, la nivel de cartier, aproape în fiecare zi și de acte zilnice de nesupunere civilă – femei care merg cu părul descoperit, magazine închise și oameni care scandează noaptea de pe acoperișuri și de la ferestrele deschise împotriva regimului.

Activiștii au făcut apel la organizarea altor proteste și au cerut lucrătorilor și întreprinderilor să se alăture.

În ultima vreme, tot mai mulți profesioniști au răspuns la apel. Saeed Dehghan, un avocat proeminent, a declarat că un grup de avocați intenționa să organizeze miercuri un protest în fața clădirii sistemului judiciar din Teheran pentru a denunța „statul care încalcă drepturile poporului”.

Principala asociație medicală a țării a emis marți o declarație semnată de 800 de medici care condamnă violențele, susține revendicările protestatarilor și afirmă că „poporul este adevăratul proprietar al țării”.

Lucrătorii din sectorul petrolier și energetic au organizat greve timp de două zile. Luni, muncitorii de la rafinăriile de petrol Abadan și Kangan și de la proiectul petrochimic Bushehr din Asaluyeh au intrat în grevă, iar o înregistrare video i-a arătat pe muncitorii din Asaluyeh blocând un drum și scandând „Moarte dictatorului!”.

Unsprezece muncitori au fost arestați marți, dar grevele au continuat, potrivit relatărilor mass-media.

Grevele, care ar putea afecta și mai mult economia, în special cele convocate de sindicatele care reprezintă comercianții din bazare și din sectorul petrolier și energetic, au un simbolism puternic în istoria Iranului.

În timpul revoluției islamice din 1979, grevele din aceste sectoare au fost un instrument puternic care a accelerat prăbușirea regimului șahului.

Violențe extreme în regiunea kurdă a țării

Amnesty International și organizațiile pentru drepturile omului au tras marți un semnal de alarmă cu privire la violențele care au loc în Sanandaj, oraș din regiunea kurdă, care are o tradiție puternică a societății civile și a opoziției organizate.

Localitatea a fost scena unor confruntări dramatice, potrivit localnicilor, organizațiilor umanitare și clipurilor postate pe rețelele sociale.

Forțele de securitate au deschis focul fără discriminare asupra localnicilor și blocurilor de locuințe și au tras cu gaze lacrimogene în clădirile rezidențiale, ucigând cel puțin șapte persoane și rănind peste 400, potrivit grupului pentru drepturile kurzilor Hengaw, citat de BBC.


https://twitter.com/jiyargol/status/1579763700474712064?ref_src=twsrc%5Etfw

Rebin Rahmani, directorul Rețelei pentru drepturile omului din Kurdistan, cu sediul în Franța, a declarat că a identificat patru demonstranți uciși de forțele de securitate în Sanandaj de la începutul protestelor, inclusiv un bărbat de 20 de ani care a fost împușcat în mașina sa de un ofițer de securitate în civil.

Clipuri video postate pe rețelele sociale și susținute de declarații ale martorilor au arătat cum forțele de securitate stau în mijlocul unui drum în plină zi și trag în mulțime.

Haider, un locuitor din Sanandaj, în vârstă de 20 de ani, care lucrează în marketing, a declarat pentru New York Times că a auzit focurile de armă și strigătele mulțimii de la balconul său, sâmbătă și duminică seara.

„Am fost șocați, încercau să ucidă oameni”, a spus el. Când el și familia sa au plecat luni spre o fermă din afara orașului, pe cer puteau fi văzute drone de supraveghere.

Ministrul iranian de interne, Ahmad Vahidi, a călătorit marți la Sanandaj și a declarat că cei care protestează în oraș sunt „inamicii națiunii iraniene”, potrivit presei oficiale iraniene. Zgomotul focurilor de armă a continuat chiar și în timp ce ministrul făcea un tur al orașului.

Conservatorii fac un mic pas înapoi

În Qom, un oraș religios care a fost în mod tradițional o bază de putere pentru stat, tineri protestatari au blocat străzile și au cerut înlăturarea ayatollahului Khamenei.

„Trebuie să trăim în libertate!”, a spus Haider, localnicul din Sanandaj. El a spus că un prieten de-al său și-a pierdut un ochi după ce a fost împușcat cu alice.

Răspunsul oficial a fost în mare parte unul sfidător. Sâmbătă, președintele conservator Ebrahim Raisi i-a comparat pe protestatari cu niște muște și i-a catalogat drept dușmani în timpul unui discurs ținut într-un campus universitar.

Ulterior, demonstrațiile studenților au adoptat un nou slogan: „Raisi, dispari!”.

Șeful sistemului judiciar al țării, clericul radical Gholam-Hossein Mohseni Ejei, a jucat un rol central în reprimarea protestatarilor, spun oficialii. Dar duminică, el a părut că încearcă să sugereze un compromis, spunând că este pregătit pentru dialog cu protestatarii și că guvernul este dispus să facă „corecții” în politicile sale.

Mulți iranieni au considerat gestul lui Mohseni Ejei ca fiind ipocrit și l-au luat în schimb ca pe un semn că statul își dă seama că represiunea nu mai poate rezolva criza actuală.

De altfel, guvernul se confruntă cu critici din ce în ce mai vehemente pentru modul în care a gestionat criza și din partea bazei sale de putere, inclusiv a unor politicieni conservatori.

Mohammad Sadr, un membru al puternicului Consiliu de Expediență, care îl consiliază pe liderul suprem și care are atribuții de supraveghere a guvernului, a declarat marți că moartea lui Amini a aprins „frustrări și solicitări reprimate, în special în rândul tinerei generații” și a adăugat că „nu poți guverna prin forță”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News