Potrivit statisticilor, pierderea unui copil este una dintre cele mai mari tragedii prin care poate trece cineva. „Pierderea copilului este numărul 1 în ceea ce privește tragediile cu care noi ne putem întâlni într-o viață. Pierderea copilului este cea mai dureroasă experiență. Dacă e să vorbim despre cazul de la Caracal în mod specific, cred că acești părinți, ar trebui să accepte pierderea fiicelor. Ceea ce este un proces foarte dificil. A trece peste este foarte dificil. Durerea, disperarea, sentimentul pierderii, dorul vor rămâne tot timpul acolo în sufletul nostru, dar trebuie să acceptăm că viața noastră va arăta în alt mod de aici încolo și să acceptăm noile condiții și să ne readaptăm”, mai spune medicul psihiatru.
Medicii recomandă tuturor să ceară ajutor specializat atunci când se confruntă cu pierderea cuiva din familie și nu are susținerea pentru a merge mai departe.
Femeia care nu se mai putea opri din plâns
Ioana se așază încet și oftând pe scaunul din cabinet. Are doar 51 de ani, dar suferința i-a adus mai aproape norii unei bătrâneți precoce. Femeia și-a pierdut copilul de 18 ani și apoi la câțiva ani și soțul. Șocul a doborât-o.
„Într-o dimineață, soțul dormea într-o cameră, eu într-o cameră. Când să mă duc să-l scol, l-am găsit mort. Nu mai mișca, am țipat, am ieșit afară. M-am dus la băiat că e în curte cu mine, am strigat la el, a ieșit băiatul l-a ridicat, l-a întors. Mort. E un șoc foarte mare, nu mai pot să mă opresc din plâns, când mă gândesc noaptea, mă gândesc să plâng. M-a iubit foarte mult, a ținut la mine și nu pot să depășesc singurătatea”, povestește Ioana.
Nu se mai oprea din plâns și atunci apropiații i-au recomandat să meargă la spital. A fost internată la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași și a primit consiliere psihologică și psihiatrică. Evoluția stării ei este lentă, dar se simt schimbările în bine cu fiecare zi.
Medicul psihiatru Andreea Nester care o tratează spune că doliul este greu de gestionat de persoane mai sensibile.
„Reacția la doliu și doliul în sine este reacția firească a organismului și a psihicului nostru. Cu toții trecem la un moment dat prin astfel de stări, cu toții ne întâlnim în viață cu pierderea unei persoane dragi. Dacă ajungem sau nu la spitalul de psihiatrie, acesta e un lucru care depinde de foarte mulți factori. În primul rând depinde de personalitatea fiecăruia, de modul în care știe să gestioneze eșecul, de caracterul acelei persoane. De asemenea, natura neașteptată, caracterul decesului, de azi pe mâine, ca să spun așa, poate destabiliza foarte tare o persoană”, explică medicul.
„Trebuie să acceptăm că viața noastră va arăta în alt mod de aici încolo”
Nu se pot pune pronosticuri pe timpul de vindecare a unei persoane afectată de pierderea cuiva drag, dar medicii pot face tranziția mai ușoară.
„Rana sufletească se vindecă cu greutate, dar noi putem ajuta pacienții să treacă peste această perioadă cu ușurință. Avem la dispoziție anumite molecule care induc o stare de liniște, de pace, nu rezolvă problema, problema rămâne tot acolo, dar îți face luptă și această trecere, transformare și acceptare a pierderii, îți ușurează drumul”, explică Andreea Nester.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro