ComenteazăPotrivit
statisticilor, pierderea unui copil este una dintre cele mai mari tragedii prin
care poate trece cineva. „Pierderea copilului este numărul 1 în ceea ce
privește tragediile cu care noi ne putem întâlni într-o viață. Pierderea
copilului este cea mai dureroasă experiență. Dacă e să vorbim despre cazul de
la Caracal în mod specific, cred că acești părinți, ar trebui să accepte
pierderea fiicelor. Ceea ce este un proces foarte dificil. A trece peste este
foarte dificil. Durerea, disperarea, sentimentul pierderii, dorul vor rămâne
tot timpul acolo în sufletul nostru, dar trebuie să acceptăm că viața noastră
va arăta în alt mod de aici încolo și să acceptăm noile condiții și să ne
readaptăm”, mai spune medicul psihiatru.
Medicii recomandă
tuturor să ceară ajutor specializat atunci când se confruntă cu pierderea cuiva
din familie și nu are susținerea pentru a merge mai departe.
Femeia care nu
se mai putea opri din plâns
Ioana se așază
încet și oftând pe scaunul din cabinet. Are doar 51 de ani, dar suferința i-a
adus mai aproape norii unei bătrâneți precoce. Femeia și-a pierdut copilul de
18 ani și apoi la câțiva ani și soțul. Șocul a doborât-o.
„Într-o
dimineață, soțul dormea într-o cameră, eu într-o cameră. Când să mă duc să-l
scol, l-am găsit mort. Nu mai mișca, am țipat, am ieșit afară. M-am dus la
băiat că e în curte cu mine, am strigat la el, a ieșit băiatul l-a ridicat, l-a
întors. Mort. E un șoc foarte mare, nu mai pot să mă opresc din plâns, când mă
gândesc noaptea, mă gândesc să plâng. M-a iubit foarte mult, a ținut la mine și
nu pot să depășesc singurătatea”, povestește Ioana.
Nu se mai oprea
din plâns și atunci apropiații i-au recomandat să meargă la spital. A fost
internată la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași și a primit consiliere
psihologică și psihiatrică. Evoluția stării ei este lentă, dar se simt
schimbările în bine cu fiecare zi.
Medicul psihiatru
Andreea Nester care o tratează spune că doliul este greu de gestionat de
persoane mai sensibile.
„Reacția la doliu
și doliul în sine este reacția firească a organismului și a psihicului nostru.
Cu toții trecem la un moment dat prin astfel de stări, cu toții ne întâlnim în viață
cu pierderea unei persoane dragi. Dacă ajungem sau nu la spitalul de
psihiatrie, acesta e un lucru care depinde de foarte mulți factori. În primul
rând depinde de personalitatea fiecăruia, de modul în care știe să gestioneze
eșecul, de caracterul acelei persoane. De asemenea, natura neașteptată,
caracterul decesului, de azi pe mâine, ca să spun așa, poate destabiliza foarte
tare o persoană”, explică medicul.
„Trebuie să
acceptăm că viața noastră va arăta în alt mod de aici încolo”
Nu se pot pune
pronosticuri pe timpul de vindecare a unei persoane afectată de pierderea cuiva
drag, dar medicii pot face tranziția mai ușoară.
„Rana sufletească
se vindecă cu greutate, dar noi putem ajuta pacienții să treacă peste această
perioadă cu ușurință. Avem la dispoziție anumite molecule care induc o stare de
liniște, de pace, nu rezolvă problema, problema rămâne tot acolo, dar îți face
luptă și această trecere, transformare și acceptare a pierderii, îți ușurează
drumul”, explică Andreea Nester.