Magda Iorga este psiholog, conferențiar universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași.
”Eu lucrez de peste 15 ani cu copiii internați. Dar suferința lor și a părinților nu este făcută (decât în puține cazuri) de oameni. Boala și suferința, chiar și moartea, sunt asociate sorții, lui Dumnezeu, unei probleme de familie. Este copleșitor. Îți schimbă viziunea asupra vieții.
Dar
suferința unui om provocată de alt om este revoltătoare.
Și dacă vorbim de suferință, vorbim și de vină. Nu mă refer la vinovat sau vinovații adevărați. Sau între cine se împarte vina. Mă refer la cei cărora le va trece prin minte că au o vină și că ar fi putut influența „ceasul rău”, cei care se vor învinovăți, care se vor gândi „dacă nu cumva… e din vina mea pentru că am sfătuit-o să meargă doar cu persoane în vârstă”, „ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi propus să ne întâlnim la ora aceea, ci mai târziu”, „dacă ar fi trebuit să o însoțesc”. Am prieteni în jur care acum spun că își vor trimite copiii la karate. Ce nu-ți mai trece prin minte în astfel de situații?! Ca părinte ai face orice ca să îți știi copilul în siguranță.
Fiecare dorește să aibă puteri magice și să ocolească ceasul rău”
Despre umilințele la care sunt supuse femeile
Psihologul Magda Iorga vorbește în continuare despre umilințele la care sunt supuse femeile în România și despre urmele pe care le va lăsa această tragedie.
”Pe traseul tramvaiului Copou-Tudor, nu cred că este vreo studentă care să nu fi experimentat atingeri sau alte mângâieri. 4 ani de studenție… Este unul dintre traseele preferate de „ciudați”.
Azi am mai
auzit una: „ca să ne protejăm copilele și femeile o să ajungem să le punem
burca”.
Doamne! Chiar
cred că unor bărbați le-ar surâde ideea!
Sunt sigură că acest caz va lăsa urme. Important este să se și învețe din asta. Să învețe politicul, socialul, administrativul. Să învețe vecinii și profesorii și vânzătorii. Se vor găsi unii care îi vor învinovăți părinții plecați în străinătate; alții, bunicii care i-au crescut. Poate vor învinovăți prietenii sau vecinii sau școala depărtată sau mijloacele de transport care nu există în mediul rural. Poate vor fi găsiți vinovați politiști, medici, asistenți sociali, șoferi etc. ”
Fenomenul disparițiilor în România
Vom mai avea curaj să ne lăsăm copiii singuri?
”La cât de amplu este fenomenul disparițiilor în România, ar trebui să ne simțim toți vinovați că nu avem o educație în profunzime. A națiunii. Ne lipsește iubirea aproapelui și iubirea de țară, ne lipsește bunul simț și respectul, ne lipsește corectitudinea și respectul de gen (ce respect de gen când însuși dl X ne făcea diaspora „c…e” și „căpșunari”)”.