Psiholog la Institutul Traumei: „La început au venit persoane care au pierdut oameni dragi sau au trecut prin boală. Acum vin cei epuizați”

Unii specialiști consideră că pandemia cauzează o traumă colectivă, însă Diana Vasile e rezervată deocamdată. Subliniază însă că ce se întâmplă de un an și jumătate e un stres major pentru cei mai mulți. 

La Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei din București, medicii primesc suport psihologic gratuit, amintește aceasta în interviul pentru Libertatea. Iar oricine are nevoie de sprijin îi poate contacta pe specialiști pentru evaluare, consiliere și psihoterapie. 

Libertatea: Ce înseamnă să fii bine cu tine, cum spune mesajul de pe ușile încăperilor în care vă desfășurați activitatea terapeutică?
Diana Vasile: Ne dorim ca acest mesaj să le transmită oamenilor că, indiferent de ce dificultăți întâmpină și indiferent de structura personalității lor, există posibilitatea de a ajunge la un echilibru cu propria persoană. Nu înseamnă că poți să fii foarte bine și că ești primul de pe lista ta de priorități. Dar poți să găsești un mod de funcționare echilibrat pentru tine, în contextul în care te afli, deci, nu desprins de context sau de relațiile cu ceilalți. 

– Un astfel de context este valul patru al pandemiei. Unele restricții au revenit, a fost recent un incendiu la secția ATI de la Spitalul de Boli Infecțioase din Constanța și, dincolo de criza de sănătate, ne lovește și o criză politică. Ce putem face acum pentru sănătatea noastră mintală?  
– Avem nevoie să găsim punctele stabile din viața noastră – rutina, timpul cu familia și apropiații – ca să ne asigurăm un nivel de siguranță care să ne permită să mergem mai departe, să ne facem planuri și să ne simțim confortabil. Este important să ne flexibilizăm soluțiile și să începem să gândim în mai multe tipuri de planuri. În special datorită tehnologiei, oamenii cred că pot să-și controleze viața. Dar, de fapt, noi trebuie să trăim cu o doză de incertitudine și să avem toleranță la frustrare. Această capacitate de a gestiona emoțiile puternice și nesiguranța se dezvoltă în mare parte la maturitate.   

Recomandări

Migranți transportați în cuști metalice sudate sub caroserie. Fost polițist, lider al grupării infracționale: „Dacă îs mari, mai mult de 6 nu”

În această perioadă, ne confruntăm cu restricții, schimbări și necunoscute. Pentru că avem tendința de a judeca în alb și negru – în România nu am primit o altfel de educație – ne este mai greu să ne adaptăm.

De aceea, vedem împărțirea clară a lumii între fac vaccin, nu fac; respect toate restricțiile, nu le respect deloc. Mintea mai exersată, în schimb, poate să accepte ambiguitatea: știi ceva, dar nu știi tot; poți ceva, dar nu poți tot; gestionezi, dar nu controlezi. 

De ce ne apropiem de o traumă colectivă

– Ce impact are stresul psihologic asupra vieții personale și profesionale?
– Să te dezvolți înseamnă să acumulezi informație, să o poți procesa și să generezi soluții noi. Psihicul stresat acumulează doar anumite informații. Când este în alertă, le adună numai pe cele legate de pericol, iar soluțiile le găsește doar în direcția respectivă. De exemplu, am fost toți speriați, ne-am orientat spre virus, am început să-l cunoaștem, am identificat o posibilă soluție, s-a făcut un progres, dar în rest am progresat mai puțin. 

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

– Dacă găsim soluții la nivel individual ca să fim bine, o să se resimtă și la nivel colectiv? 
– Fiecare este responsabil să aducă un progres măcar în viața lui, pentru că înseamnă automat un plus de bine și în viața celor din jur. Câtă vreme îți limitezi posibilitatea de-a fi un risc pentru ceilalți, pui bazele unei relaționări sănătoase. 

– S-au publicat studii care vorbesc despre o traumă colectivă cauzată de pandemie. Cum vedeți această perspectivă a unor specialiști în sănătate mintală? 
– Sunt rezervată în a puncta că pandemia e o traumă colectivă, dar nu suntem nici departe.

Pentru multe persoane este un stres mare, dar nu e pentru toată lumea o amenințare la adresa vieții. 

– În ce măsură a crescut numărul persoanelor care vă solicită ajutorul la institut?  
– Foarte mult, am avut de trei ori mai multe solicitări decât înainte de pandemie. Dar este un lucru bun că lumea a înțeles că are nevoie de sprijin și că nu mai trece singură prin dificultăți. E mult mai simplu cu un specialist, te ajută să te ajuți singur și să faci totul mai repede și mai eficient. Cei mai mulți au tulburări de adaptare și de stres, tulburări anxioase și depresive. La începutul pandemiei au venit persoane care au pierdut oameni dragi ori s-au confruntat cu boala. După aceea, au venit și cei epuizați – ca și acum – din cauza schimbărilor continue și a stresului. 

Recomandări

Exclusiv în limba română, în Libertatea, fragmente din cea mai așteptată carte a anului la nivel internațional, „Patriot”, memoriile lui Aleksei Navalnîi

Ce este „o cascadă de pierderi”

– Ați desfășurat recent un studiu despre cum a afectat pandemia femeile. Au fost mai anxioase decât bărbații?
-Da, ele au raportat un nivel mai înalt de anxietate și depresie, precum și un nivel mai înalt de reziliență. Omul rezilient e cel care întâmpină dificultăți. Studiul confirmă ce spune literatura de specialitate: femeile au o disponibilitate mai mare de a învăța din dificultăți și de a depune eforturile necesare, de aceea sunt mai anxioase și suferă mai tare. În societatea noastră, încă au mai multe responsabilități decât bărbații. 

– Există această vorbă: „Ce nu te omoară te face mai puternic”. Cum vă raportați la ea?
– Vorba aceasta destul de îmbrățișată de multă lume surprinde un singur fenomen: învățarea în urma dificultăților. Ești obligat să găsești soluții, vei rezolva ceva, dar vei lăsa altceva pe dinafară. Adversitatea îți și ia. Întrebarea e cum rămânem la final, care sunt costurile? Nu știi dacă te face mai puternic, poate te face mai abil din punct de vedere al cunoștințelor. A doua mare capacitate care se dezvoltă este aprecierea vieții. Ca specialist mă uit la ambele talere, observ și consumul de energie.

Recuperarea se face prin strategii simple de viață: trebuie să dormi, să te hrănești într-un anumit fel, să te miști, să interacționezi cu un anumit tip de oameni. Toate îți permit să-ți faci plinul, ca să ai de unde să consumi. E bine să privim această vorbă cu ochii larg deschiși:

Ce nu te omoară nu te omoară. Te face mai puternic dacă ai capacitatea, resursele și mediul care îți permit să te dezvolți și să te întărești. 

– În pandemie, pentru fiecare dintre noi, pierderile au fost diferite, de la libertatea de mișcare până la cele financiare sau umane.
– În psihologia traumei vorbim despre o cascadă de pierderi. Uneori, o pierdere generează la rândul ei mai multe pierderi, cum se întâmplă dacă într-o familie decedează principalul aducător de venituri. Fiecare are dreptul să plângă ce pierde, dar pierderea libertății și pierderea unei persoane prin deces pentru noi, specialiștii, se încadrează în două tipologii diferite. Una este în categoria de stres și tulburări de adaptare, cealaltă poate să fie predispoziție la tulburare de stres post-traumatic, pentru că se referă la viața personală și la integritate. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro