Colegiul de Informatică Tudor Vianu din Bucureşti a fost, zilele trecute, zguduit de un scandal în urma căruia se presupunea că profesorul de matematică Severius Moldoveanu, fost director al instituţiei, a umilit cu bună ştiinţă un elev pentru o mărire de notă solicitată de acesta. Umilinţa ar fi constat în faptul că elevul trebuia să se deplaseze în genunchi în faţa profesorului şi a clasei.
„Românii riscă să devină un popor paranoid cu mare sete de a pedepsi. Este exact ca în Roma Antică atunci când plebea arăta cu satisfacţie semul degetului mare orientat în jos, simbolizând moartea. În cazul de la liceul Vianu nu contestă nimeni că băiatul nu s-a aflat la un moment dat în genunchi în clasă. Elevul însuşi a declarat că s-a pus în genunchi, spre amuzamentul clasei iar profesorul i-a spus să se ridice. Elevii au tendinţa psihologică să fie servili faţă de autoritate şi când acest lucru mai creează şi amuzament general, ei chiar abuzează de asta tocmai pentru că văd cât de mult îi fac să râdă pe colegi”, a declarat psihologul.
O echipă de control din partea Ministrulul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Adrian Curaj, cercetează în detaliu acest caz.
„Primul şi cel mai important indiciu psihologic că nu a fost intenţie de umilire orientată serios împotriva persoanei elevului este că toţi ceilalţi elevi au sărit în apărarea profesorului, inclusiv „umilitul”. Adolescenţii au un bine conturat spirit al dreptăţii şi sunt foarte sensibili la gesturi reale de umilire la adresa lor. În cazul în care intenţia de batjocorire ar fi fost serioasă, nu mă îndoiesc de faptul că tot liceul ar fi vrut să îl vadă pedepsit pe profesor. Adolescenţii ar fi luat pedepsirea profesorului ca pe un succes personal al lor.
S-au sesizat adulţii care se simt umiliţi de societate şi nemulţumiţi de locul lor în viaţă. Ei au asemănat psihologic umilinţele pe care viaţa li le-a administrat lor cu presupusele umilinţe pe care le-a suferit acel elev. Este rezonabil să spunem că scandalizarea publică a fost pornită de adulţi neimplicaţi în caz şi nu de elevii clasei sau profesorul acesteia, singurii care cunoşteau climatul afectiv din acel moment. E posibil ca aceste lucruri să se fi repetat în trecut dar având la bază amuzamentul şi nu umilirea. A se face diferenţa între acest caz şi cele din trecut când unele cadre didactice îşi înjurau elevii, îi loveau sau îi bruscau cu o duritate în atitudine care într-adevăr arată un dezechilibru afectiv major al profesorului. Acolo se simţea de departe energia negativă. Nimic nu indică acest lucru în cazul de la Tudor Vianu”, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.