ComenteazăExistă oameni care se cred îndreptătiți să îi conducă pe ceilalți. Sunt oameni care vor să miște lumea după ritmul lor, să impună limitele pe care ceilalți să le respecte. Fie că este vorba despre șeful de la birou, despre partenerul de viață sau despre prieteni, oricine a interacționat cu lideri. Dacă s-ar afla într-o echipă de fotbal, ei ar vrea să fie în postura căpitanului, iar într-o orchestră ar dori să fie dirijorul care generează schimbări imediate la ceilalți printr-o simplă mișcare cu bagheta. Cu alte cuvinte, vor mereu să stea desupra celorlalți, din punct de vedere al autorității.
Cum observi dacă și copilul tău are abilități de lider
Abilitățile de lider apar – și se pot observa – încă din copilărie. Copiii care au moștenit nativ capacități de lider tind să se ambiționeze când întâmpină obstacole, nu renunță ușor la intențiile lor. Aceștia sunt copiii despre care se spune că sunt neascultători. Cu cât observă că nu reușesc să facă ceva, cu atât se încăpățânează mai mult.
Un alt indicator al copiilor lideri este că sunt interesați mai mult de contactul cu cei din jur, cu străinii decât cu membrii familiei. Au o înclinație către a interacționa cu oamenii și cu alți copii pe care nu îi cunosc, în detrimentul celor pe care îi știu deja. Nu le plac jucăriile moi, pufoase, simple, care nu provoacă și nu pun probleme. Se poartă autoritar cu jucăriile și renunță ușor la ele, prin înlocuirea cu unele noi.
Oricine conduce pe cineva și este condus de cineva
A conduce este, din punct de vedere psihologic, o nevoie a personalității oricui. Oricine conduce pe cineva și este condus, la rândul său, de cineva, într-o organizare piramidală. Bărbatul care este condus de șeful său conduce, la rândul lui, o femeie, care conduce copiii, care conduc animalele de casă și așa mai departe…
Există însă oameni care susțin că nu sunt conduși de nimeni. Din punct de vedere psihologic, această situație, în care nu recunoști nici un fel de autoritate, poate duce la nevroze depresive majore. E ca și cum te simți Dumnezeu și ești pus în postura de a face lumea, pe când tu ești, în realitate, doar un simplu om. Problemele apar pentru că acești oameni nu au apartenență, iar când sunt vulnerabili nu au la cine apela, pentru că nu recunosc nici un fel de autoritate deasupra lor. Când sunt vulnerabili, oamenii caută o persoană pe care o percep a fi deasupra lor, pentru a le ghida viața. A nu avea pe nimeni în fața căruia să te poți deschide când ești vulnerabil reprezintă o problemă psihologică majoră.
Cel mai bine, pentru oricare dintre noi, este să aibă atât oameni pe care îi conduce, cât și oameni de care să se lase condus, la propria alegere.
Un statut care dă dependență
A fi lider pe o perioadă lungă de timp creează o adicție. Psihologic vorbind, cu cât observi că ai mai multă influență asupra celor din jur cu atât tinzi către a avea și mai multă. Când alții reacționează la sugestiile sau acțiunile tale cu supunere, se declanșează nevoia de fi și mai dominant. Așa ajung unii lideri să aibă adevărate tulburări de personalitate și manii legate de putere. În acest punct, ajung să facă excese uneori iraționale, devin pătimași, impulsivi. Dacă în lume ar fi numai lideri, ne-am afla într-un război permanent.
Abilitatea de a conduce iese la iveală în situații-limită
Abilitatea naturală de a conduce iese la iveală în situații-limită, atunci omul nu are timp să caute alternative și să aleagă între ele. În situații-limită, oamenii fie preiau conducerea instinctiv, fie se plaseză imediat sub autoritatea cuiva. Cei mai mulți tind să urmeze un lider. Aceștia sunt cei care trăiesc pe principiul siguranței și chiar cer să fie conduși. Responsabilitatea pentru acțiunile lor aparține liderului, iar acest transfer de autoritate către cineva aflat deasupra oferă un sentiment de siguranță care generează liniște emoțională.
Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea