Nu toată lumea crede în deochi, dar multe persoane se tem de pericolul pe care-l atrage după sine o privire pătrunzătoare. “Cele cărora le e cel mai frică de deochi sunt mamele, care vor să îşi ferească micuţii de vrăji, şi fetele frumoase, care atrag privirile invidioase ale altor femei”, ne dezvăluie Geanina, una dintre cele mai cunoscute vrăjitoare din Bucureşti . Conform tradiţiei populare, cei care au priviri magice sunt persoanele cu ochi verzi sau albaştri, cele cu sprâncenele unite, femeile care nu pot avea copii şi oamenii invidioşi.

“Cei deochiaţi au o stare de rău, se îmbolnăvesc, încep să aibă ghinioane şi, în general, le merge rău în toate. Se poate chiar muri de la deochi”, susţine ghicitoarea Geanina. Din fericire, deochiul are leac: descântecul. Acesta poate fi făcut doar de către vraci, de călugări cu experienţă, de preoţi sau de persoane cu mare credinţă şi frică de Dumnezeu. “De sute de ani, există un descântec ce trebuie «furat » pentru a avea efect”, explică tămăduitoarea.

Copiii au nevoie de amulete

Cei mici sunt cei mai adesea deochiaţi, mai ales când sunt la vârste fragede. Nou-născuţii se cântăresc înainte de prima baie, însă greutatea lor nu trebuie dezvăluită nimănui, spune tradiţia. Mamele micuţilor ar trebui să le prindă la încheietura mâinii o aţă roşie, iar până la împlinirea unui an, bebeluşii nu trebuie lăsaţi să se uite în oglindă, căci se pot deochia singuri.

Rugăciunea «Tatăl nostru» alungă vraja

Cei care sunt deochiaţi sau sunt sensibili la vrajă trebuie:
– să spună rugăciunea “Tatăl nostru” de nouă ori;
– să scuipe în sân sau pe copilul lăudat şi să spună “Ptiu, să nu mă/te deochi”;
– să poarte un articol de îmbrăcăminte pe dos, pentru protecţie;
– să poarte ceva roşu (o aţă roşie la mână e cel mai uşor);
– să poarte obiecte de aur sau de argint care să atragă privirile periculoase, protejând de deochi prin “diversiune”;
– să bea apă de la Bobotează, dacă alte practici nu îşi fac efectul şi starea li se agravează. Se poate cere sfatul unui preot bătrân sau al unui călugăr, care să le citească din cărţile sfinte;
– să poarte la ei o bucăţică de rădăcină de năvalnic (considerată având puteri magice), descântată de o bătrână credincioasă de la ţară sau de o vrăjitoare pricepută.

Urmărește-ne pe Google News