Puiul de tigru cu dinți-sabie, perfect conservat, care a fost descoperit la 37.000 de ani după ce a murit

Descoperirea acestei pisicuțe mumificate reprezintă un moment istoric pentru paleontologie, deoarece este prima dată când un specimen de acest tip a fost conservat atât de bine într-un bloc de gheață, oferind cercetătorilor o oportunitate unică de a studia trăsăturile unei specii dispărute din Pleistocenul târziu.

Aspectul pisoiului găsit

Păstrarea extraordinară a pisoiului permite o înțelegere detaliată a morfologiei și adaptărilor sale la mediul glaciar. Capul, membrele anterioare, trunchiul și labele pisoiului de aproximativ trei ani au rămas într-o stare aproape perfectă datorită temperaturilor extrem de scăzute din perioada în care a fost înghețat.

Un aspect deosebit este grosimea gâtului, care era de două ori mai mare decât a unui pui de leu din prezent, indicând o structură musculoasă remarcabilă.

De asemenea, maxilarul acestuia era adaptat pentru a susține incisivi mari, în formă de con, care, la adulți, se dezvoltau în colți masivi specifici tigrului cu dinți de sabie.

Recomandări

„Regizorul morţii”: Povestea lui Sergiu Bahaian, afaceristul care a comandat uciderea a trei oameni. Doi dintre ei au fost îngropaţi de vii

Este remarcabil faptul că pisoiul nu avea dinții adulți complet formați, având încă o parte din dinții de lapte, ceea ce sugerează că nu ajunsese încă la vârsta la care ar fi fost capabil să vâneze prăzi mari.

În plus, cercetătorii au observat trăsături unice care i-ar fi permis acestei specii să se adapteze cu succes în condițiile dure ale erei glaciare. Pisicuța cu dinți de sabie avea un strat de blană groasă, densă și scurtă, mai lungă pe gât și pe spate, care o proteja de frig.

De asemenea, urechile sale mici și labele late i-ar fi oferit avantaje suplimentare pentru a rezista la temperaturi scăzute, reducând pierderile de căldură și ajutând-o să se deplaseze mai ușor pe zăpada adâncă.

Lipsa plăcuțelor carpiene, caracteristice altor carnivore mari, sugerează că această pisică mare se descurca fără ele, dar compensa prin alte adaptări anatomice pentru a se deplasa pe solul înghețat.

Recomandări

George Simion, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Îi curățăm direct dacă le dau numele” | EXCLUSIV

Era glaciară

Aceste descoperiri sunt deosebit de valoroase deoarece oferă o fereastră rară către viața animalelor din timpul ultimei ere glaciare, o perioadă despre care știm foarte puține detalii exacte, din cauza fragmentării și descompunerii rapide a fosilelor.

Multe dintre oasele marilor mamifere de atunci au fost distruse de necrofagi și de condițiile extreme ale mediului, ceea ce face ca rămășițele conservate ale pisicii cu dinți de sabie să fie o raritate absolută.

Studiile anterioare au identificat oase de mamut lânos și alte resturi ale faunei din această perioadă în solurile din regiune, dar această descoperire a unui specimen de felină mumificată este de o importanță excepțională.

Analizând acest specimen în continuare, cercetătorii vor putea compara în detaliu anatomia pisicii cu dinți de sabie cu alte specii contemporane, oferind noi perspective asupra adaptării și comportamentului acestei specii și extinzând înțelegerea noastră asupra faunei din perioada pleistocenului târziu.

Urmărește-ne pe Google News