Comentează„Asteapta sa-i dau pana si 500 de lei”, s-a plans precupeata. Intr-o tara cum ar fi Grecia, de exemplu, o astfel de declaratie ar fi cel putin socanta. Acolo orice vanzator iti da restul pana la ultimul banut si iti elibereaza bon fiscal pana si vanzatoarea de porumb fiert din piata. Cum or fi ajuns la aceasta performanta?
La noi, ciubucul a devenit o a doua natura. Moneda de 1.000 sau cea de 5.000 de lei e considerata automat ca apartinand de drept celui care ar trebui sa o dea rest. Si multi dintre noi o lasam pe taraba, cu generozitatea prosteasca a saracului care, rupt in fund, vrea sa para boier in fata vanzatorului, taximetristului sau functionarului cu gatul si mainile pline de aur. Vorbim de coruptie, spunem ca ne deranjeaza, dar o toleram din piata pana in cladirile oficiale. Oare o fi nevoie sa luam mii de pumni in cap, cum a luat Doroftei, pentru a nu mai incuraja acest flagel? Iata o tema de meditatie.