ComenteazăLa americani există o vorbă: “După terminarea școlii, elevii și studenții de nota 10 vor lucra în companiile înființate de cei de nota 8”. Ideea de bază este că cei mai mulți antreprenori și proprietari de afaceri nu au excelat în școală sau în facultate prin note foarte bune.
În România, părinții încă obișnuiesc să pună presiune pe copii să obțină calificative foarte bune la absolut toate disciplinele de învățământ. Desigur, dacă îi vine natural unui copil asimileze multiple discipline de studiu cu note mari, este foarte bine, dar majoritatea copiilor se axează pe anumite discipline la care excelează, în timp ce la celelalte au o prestația medie. Și este firesc să fie așa, din punct de vedere psihologic nu este nimic neobișnuit în acestă delimitare aptitudinală. Ea se face, de obicei, în două mari categorii: științele exacte și științele umanistice.
În vremea când părinții copiilor de azi erau la rândul lor elevi, programa școlară și disciplinele de studiu se împărțeau în Real și Uman. Din prima categorie făceau parte științe precum matematica, fizica ori chimia, iar din cea de-a doua, limbile străine, științele sociale, cele artistice. Era o modalitate bună de a împărți elevii în două mari grupe de aptitudini.
Chiar dacă împărțirea profilurilor educaționale este azi mult mai nuanțată, în esență, tot despre Uman și Real putem discuta. Un părinte care își cunoaște copilul știe către care dintre cele două este înclinat aptitudinal.
Punem presiune pe copil să obțină numai calificative foarte bune? Vor deveni ostili!
Din perspectivă psihologică, nu este rezonabil să ceri unui copil să aibă rezultate excepționale la disciplinele din profilul educațional în care nu manifestă aptitudini native. Sunt foarte rare cazurile de copii care excelează la școală atât la disciplinele umaniste, cât și la cele reale. Iar dintre cei care o fac, mulți sunt presați de părinți să obțină note sau calificative foarte bune, însă după o vreme ajung să manifeste rezistențe uriașe sau chiar ostilitate față de materiile la care au fost forțați să învețe prin memorare și reproducere informațională, fără a avea predispoziția să facă vreo conexiune logice între informațiile stocate în memorie.
Cum aflu ce profil educațional i se potrivește copilului meu
“Înclinațiile educaționale, aptitudinile se simt la un copil încă din primii ani de școală. Pe de-o parte, îi face plăcere autentică să asimileze informații din disciplinele respective și manifestă o curiozitate mare la ore, iar de altă parte, îi vine natural să le reproducă, ba chiar să le îmbunătățească, la evaluări. Orice învățător, educator sau profesor știe, după o vreme, în ce parte înclină balanța preferințelor fiecărui copil în parte, iar accentul pe excelență ar trebui să se pună în special pe disciplinele preferate. La aceste discipline, un copil nu va învăța doar cantitativ, ci și calitativ, adică nu va stoca informații ce nu prezintă vreo valoare pentru el, ca să le poată reproduce la cerere, ci va restructura, va organiza și va face asocieri de tip logic în minte între informațiile asimilate. E ca și cum ar juca șah mental, folosind drept piese informațiile memorate”, este de părere psihologul Cezar Laurențiu Cioc.
Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea