Desigur, nu-i vorba de amărâţii de la şaibă, ci de protejaţii din funcţiile rezervate clientelei politice. Acum, din nebăgarea de seamă a lui Boc, salariile din vârful piramidei reveneau la 15.000-28.000 de lei. 150-280 milioane de lei vechi lunar! Unde? La Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Autoritatea aeronautică şi cea fluvială, la Huilă, Lignit etc. Adică în acele structuri unde tot statul e patron, dar le păstrează aberant statutul de societăţi comerciale cvasi-private (ba le şi iartă de imense datorii la Buget), tocmai spre a avea cum să- şi răsplătească vârtos clientela de partid.
Circulă – şi n-ar fi de mirare – suspiciunea că sumele enorme încasate astfel nu rămân în buzunarul beneficiarilor, ci pleacă, în bună parte, pe filieră de partid, drept “cotizaţii”. Plauzibil. Altfel nu se explică deloc cum de premierul şi preşedintele, care tot spun poezele despre austeritate şi solidaritate, acceptă ca nişte directoraşi lefegii la stat să-şi ia cu valiza salariile, în timp ce ei şi miniştrii, adică vârfurile statului, nu ating, pe hârtie, nici 10.000 de lei lunar. Puşculiţa portocalie se îngraşă ca porcul.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro