12 comentarii„Am văzut cum Rusia sau Putin folosesc îngrășămintele și alimentele ca arme”, a declarat, în a doua săptămână din ianuarie, Svein Tore Holsether, directorul general al companiei norvegiene Yara, potrivit Euractiv.
„Nu ar trebui să fim naivi cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare (cu hrana, n.r.)”, a mai subliniat Holsether. „Europa a reușit să reducă dependența energetică de Rusia într-o perioadă foarte scurtă”, a adăugat CEO-ul Yara, „dar a existat și un cost uriaș, atât pentru gospodării, cât și pentru industrii. Aș fi foarte îngrijorat dacă am proceda cu îngrășământul așa cum am procedat cu energia”.
Între 2022 și 2023, în UE, importurile totale de azot au crescut cu 34%, potrivit datelor Eurostat, în comparație cu perioada anterioară. Din Rusia au fost cam o treime. În ce privește importurile de uree granulată – îngrășământ pe bază de azot -, acestea s-au dublat, raportat la intervalul 2020-2021, iar 40% au venit din Moscova. În ultimele luni, mai scrie site-ul Euractiv, s-a înregistrat o scădere, însă procentul rămâne unul semnificativ.
2024, „un an decisiv” pentru viitorul agriculturii din UE
Faptul că UE înlocuiește îngrășămintele europene cu cele din Rusia sau de pe alte continente afectează și mediul, a avertizat Holsether, pentru că totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă poate fi cu „50-60% mai mare”.
Delegația Letoniei la Consiliul European, de pildă, a solicitat ca la reuniunea miniștrilor UE ai agriculturii, de pe 23 ianuarie, să aibă loc o dezbatere privind „sancțiunile împotriva produselor agricole rusești importate”.
Conform președintelui Yara, 2024 va fi „decisiv” pentru UE în ce privește următorii zece ani de agricultură. Acesta a amintit importanța stimulentelor pentru fermieri, astfel încât aceștia să facă alegeri ecologice și să-și păstreze nivelul de producție. Solicitările sale au avut loc în contextul în care este necesar să se stabilească un „cadru de finanțare previzibil (pentru industria din Uniunea Europeană, n.r.)”.
Producția de îngrășăminte este dependentă de combustibilii fosili și consumă multă energie. Iar experții din industrie, explică Euractiv, consideră că ar fi nevoie de 15 sau chiar 20 de ani pentru tranziția la soluții bio. Stimulentele sunt însă primul pas.