14 comentarii„Este toată lumea în siguranță?” – aceasta cea mai frecventă întrebare în discuțiile locale după bombardamente. Dacă toată lumea este în viață, atunci activitatea poate fi reluată până la următoarea alarmă.
Și uneori, tot pe aceste grupuri au loc și alte relatări. Oamenii scriu și când nu au auzit salve trase de MLRS (sisteme de rachete cu lansare multiplă) sau nu au văzut „nori” pe cer. Înțeleg care e noua lor realitate, scrie sursa citată.
Întrebările și observațiile lor par naive. Li se pare că așa ceva nu se poate întâmpla vreodată, deși își întreabă prietenii dacă sunt în viață. Li se pare că orașele distruse apar doar în filme sau în știrile despre „noile teritorii”.
Dar și locuitorii din Belgorod au crezut la început la fel. Cu toate acestea, în ultima săptămână, cel puțin zece oameni au murit din cauza bombardamentelor asupra regiunii Belgorod.
Publicația locală Lantern (Lanterna), care ține o evidență a victimelor, nu are timp să actualizeze datele în timp real. În total, 128 de civili din Belgorod au murit după lansarea invaziei ruse în Ucraina.
„Nu știi când și unde va ateriza o rachetă”
Rachete MLRS sunt lansate adesea asupra orașului. Aceste sisteme sunt unele dintre cele mai teribile arme, au o densitate mare de foc, iar atunci când se folosesc proiectile cu dispersie, interzise în unele țări, bombardamentele devin foarte periculoase pentru civili.
„Se simte tensiunea, oamenii nu renunță la smartphone-urile lor, monitorizează canalele de telegram, monitorizează situația”, spune Artyom, locuitor din Belgorod.
Viața în oraș continuă, deși de multe ori lucrurile sunt înfricoșătoare. „Nu știi când și unde va ateriza (o rachetă, n.r.), dacă vei ajunge la adăpost, dacă te vei salva în casa ta, dacă vei ajunge la serviciu sau de la serviciu acasă”, mai afirmă bărbatul.
Dar Ania, rezidentă din Belgorod, are termen de comparație. Ea a cunoscut începutul războiului în Harkov. Ea declară că acum este mai speriată în Belgorod decât era atunci în Harkov.
„De fapt, în Harkov nu a existat o amenințare directă la adresa vieții mele, pentru că, practic, atunci (ea s-a referit în mod special despre primele zile ale războiului, n.r. ) atacurile au lovit infrastructura militară. Totul era cumva departe de mine”, a povestit femeia.
Acum sunt lovite și clădirile rezidențiale. Atât în Rusia, cât și în Ucraina.
La început, Ania a crezut că motivul pentru bombardamentele atât de intense este reprezentat de alegerile din Rusia, pe care „trebuie doar să le așteptăm”.
Dar, după alegeri, bombardamentele nu s-au diminuat, ci s-au intensificat: „Oricum nu ies din casă, nu mă duc la magazin, doar comand, și de fiecare mă tem pentru curier. Mi-e frică și să deschid ferestrele, pentru că nu știu în ce moment vor începe bombardamentele. Am sigilat geamurile”.
Ea știe deja ce livrări se fac în timpul atacurilor și care nu. De exemplu, «Samokat» (livrarea pe scuter, n.r.) nu funcționează în timpul sirenelor care anunță rachete, dar opțiunea de „livrare” poate fi activă în timpul bombardamentelor de artilerie.
„În timpul bombardamentelor, mă îndepărtez cu calm de fereastră, ies pe coridor, stau și mă rog puțin: măcar de data aceasta să nu zboare spre casa noastră, să nu ne fie aruncate în aer ferestrele. Asta e tot”, mai spune Ania.
Abia seara își permite să plângă. Consecințele bombardamentelor anterioare sunt vizibile direct de la fereastra ei. O rachetă a căzut aproape de locuința ei.
„Putin ne-a abandonat, autoritățile ne-au abandonat”
Daria, rezidentă din Belgorod, crede altceva. I se pare că situația începe să se îmbunătățească: sunt mai mulți oameni pe stradă, dar poate că acest lucru se datorează deschiderii cafenelelor care au fost închise din cauza bombardamentelor. În același timp, nimic nu s-a schimbat la nivel general în ultimele zile: pe străzi există în continuare cabine de adăpost din beton, uneori se aude o sirenă, iar pe interfoane este instalat un sistem de deschidere automată a ușilor în caz de alarmă.
Aceste sisteme nu sunt deloc răspândite, spune Dașa. De cele mai multe ori sunt amplasate în casele din apropierea școlilor și grădinițelor – astfel încât copiii să aibă timp să fugă înăuntru dacă se întâmplă ceva.
Oamenii scriu bilețele prin care le cer altor localnici să nu-și închidă ușile și le atârnă pe verandă. Iar cele mai multe dintre subsoluri, pe care autoritățile le recomandă drept adăposturi antiaeriene, sunt încă închise.
La începutul războiului dintre Rusia și Ucraina, în Belgorod au fost introduse „măsuri antiteroriste”, în urma cărora toate mansardele și subsolurile au fost închise. Locuitorii au chei. Dar trecătorii care au sunt surprinși de bombardamente pe stradă nu le au.
„Locuitorii din Belgorod devin pur și simplu foarte supărați pentru că nu văd nicio reacție din partea autorităților federale, nu văd nicio reacție din partea altor ruși”, spune Daria.
„Ei bine, locuitorii noștri lasă comentarii sub postările unor autorități federale în care spun «Ajutați Belgorodul, ajutați orașul». Iar alți ruși le răspund acestor oameni în comentarii că nu înțeleg deloc ce se întâmplă în Belgorod. Cred că unii oamenii sunt foarte jigniți de aceste răspunsuri. Deși acest lucru este destul de așteptat”, mai afirmă ea.
Victoria Litvin, autoarea acestei relatări despre Belgorod, publicată în Novaia Gazeta Europa, notează că printre prietenii ei care au votat la alegeri pentru Vladimir Putin au început să apară sentimente de felul „Putin ne-a abandonat, autoritățile ne-au abandonat și nimănui nu-i pasă”.
„Până când Moscova nu va fi lovită, nimănui nu-i va păsa”
„Simplul fapt de a trage asupra civililor este o crimă de război. Și nu contează în ce țară”, susține Artyom.
El este supărat că acest lucru este încurajat de Occident și de așa-numita RDK, o grupare armată de ruși ostilă lui Putin care luptă de partea ucrainenilor. „Sub masca sloganurilor pentru libertate, RDK își ucid propriii concetățeni: femei, copii, bătrâni, adolescenți”, mai afirmă Artyom.
„În ceea ce privește Ucraina, opinia mea este ambiguă. Nu sunt un susținător al războiului. Și sunt împotriva oricăror trupe care țintesc civili cu muniții cu dispersie interzise de convenții. Aceștia sunt adevărați teroriști”, mai spune bărbatul.
Acest tip de armament a fost interzise de Convenția ONU privind munițiile cu dispersie încă din 2008, dar nici Rusia, nici Ucraina nu au semnat acest text.
„Ce putem face, spuneți-mi ce?” – întreabă emoționată Anastasia, o altă rezidentă din Belgorod. Ea spune că locuitorii din Belgorod se simt sacrificați, deși mulți au fost împotriva invaziei Ucrainei încă de la începutul războiului.
Unii dintre locuitori încă își mai amintesc cum mergeau în Harkov în weekend, în piața Barabașov. Existau trenuri directe. „Și acum e război, iar din anumite motive Belgorodul este pedepsit de toată lumea. Un oraș care, cu siguranță, nu a vrut război”, mai spune Anastasia.
„Ucrainenii ne consideră dușmani din cauza unor idioți care se bucură de atacuri (de lansările de rachete, n.r.). Oamenii din Belgorod au o altă părere, ca să fiu sinceră. Dar nimeni nu vrea să se așeze la masă (masa negocierilor, n.r.). Nimeni nu își mai dorește această experiență – iar acum suntem principalii putiniști pentru ucraineni. Iar pentru ruși suntem refugiați care acum le vor lua locurile de muncă. Și nimănui nu-i pasă de morții noștri. Mariupolul a fost bombardat – nimănui nu i-a păsat, Harkov, Shebekino… Până când Moscova nu va fi lovită, nimănui nu-i va păsa”, adaugă această femeie din Belgorod.
Când este întrebată despre dronele care au zburat deja spre Moscova, Anastasia doar a zâmbit: „Astea sunt «sosiri»? Nu, nu au fost «sosiri» reale. Deși, Doamne ferește, să se întâmple ca la noi”.
„Puteți pleca din oraș doar după bombardament”
„Dacă statul oferă un preț decent pentru imobile sau un certificat pentru achiziționarea unei locuințe în orice regiune, inclusiv în Moscova, atunci da, putem pleca, deși nu vrem. Dar la un moment dat ți-e frică să nu pierzi totul…”, spune Artyom.
În prezent, Rusia nu oferă niciun program de evacuare pentru locuitorii din Belgorod. Maximumul pe care l-au făcut autoritățile a fost să trimită 9.000 de copii în alte regiuni, amintește sursa citată.
După alegeri și după o nouă intensificare a bombardamentelor, Anna, rezidentă din Belgorod, și-a dat seama că mai devreme sau mai târziu tot va trebui să plece: „Acesta este doar un moment amânat, ca un fel de balon care se va sparge în curând din cauza presiunii. Cei mai mulți dintre cei care au rămas acum vor pleca în curând, pentru că nervii lor nu mai suportă”.
Iar din punct de vedere economic, statul rus nu oferă nicio măsură de sprijin nici cetățenilor obișnuiți, nici întreprinderilor afectate. Comercianții privați trebuie să aleagă: să facă comerț sub tirul bombardamentelor sau să continue să trăiască fără bani.
„Este posibil să părăsim orașul, dar toți locuitorii din Belgorod știu foarte bine că trebuie să facă acest lucru imediat după bombardament. Adică: tocmai au tras, a trecut puțin timp – și trebuie să plecăm. Lucrurile trebuie să fie rezolvate în avans. Este pur și simplu foarte periculos să pleci în momente aleatorii ale zilei, pentru că nu știi când va începe bombardamentul”, mai afirmă Anna.
Dacă în timpul alegerilor se trăgea asupra Belgorului după un tipar, acum pur și simplu regiunea este atacată la orice oră din zi sau din noapte. Ucrainenii bombardează chiar și seara și noaptea.
„Prin urmare, cel mai bine este să ne grăbim (să plecăm) imediat după bombardamente”, explică Anna.
Spre exemplu, bilete se găsesc pentru trenurile spre Moscova. Dar stația este situată în centrul orașului, unde este înfricoșător să mergi. Zona a fost deja atacată de mai multe ori, iar rachete MLRS ar putea sosi oricând.
„Ei bine, eu plec, și ce dacă?” – se întreabă Anastasia. „Unde voi merge cu două pisici și un câine? Vom locui în sală ca locuitorii din Shebekin? În cămine? Am propria mea casă aici, până când o rachetă a căzut foarte aproape. Da, și serviciul. Nu avem dreptul la nimic, și nici înainte de alegeri nu au oferit nimic. «Respirați cum doriți». Rezistăm nu «datorită» (eforturilor autorităților, n.r.), ci «în ciuda»”.
„Pentru armata rusă, având în vedere raza de acțiune a Smerch-urilor (sisteme MLRS, n.r.) și a focoaselor puternice cu rachete cu dispersie, bombardarea civililor este o crimă de război obișnuită cu scopul de a teroriza civilii”, scria publicația ucraineană UNIAN la începutul războiului.
Pe 15 martie 2024, după cum a declarat guvernatorul regional Viaceslav Gladkov, în Belgorod au ajuns și rachete lansate de la sistemele Smerch MLRS.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul dintre Ucraina și Rusia