„Trebuie să înțelegi, George, Ucraina nici măcar nu este o țară!”. Replica atribuită lui Vladimir Putin, într-o discuție din 2008 cu omologul său american, George W. Bush, a stârnit rumoare la momentul respectiv și a oferit primul semn clar al intențiilor liderului de la Kremlin cu privire la soarta statului vecin.

Deloc întâmplător, Putin spunea asta la summitul NATO de la București, în timp ce îl presa pe Bush să nu ofere Kievului perspectiva aderării la Alianța Nord-Atlantică, implicit a apropierii de Occident. Nu a reușit să îl convingă.

Într-un discurs tăios de aproape o oră ținut în fața întregii lumi, luni seară, Vladimir Putin și-a susținut decizia de a recunoaște regiunile separatiste Donețk și Luhansk, argumentând din nou că Ucraina este o ficțiune.

Ucraina a existat ca stat și înainte de comuniști

Comportându-se ca și cum Ucraina nici nu a existat până în epoca sovietică, Putin i-a certat pe Vladimir Lenin, uneori pe Stalin și chiar pe Nikita Hrușciov, din cauza deciziei acestuia din urmă de a lua Crimeea de la Rusia în 1954, pentru a o da Ucrainei. 

Liderul de la Kremlin a explicat că Ucraina este o invenție a liderului revoluționar bolșevic Vladimir Lenin, care a înzestrat în mod evident greșit Ucraina cu statalitate, permițându-i o autonomie în interiorul URSS.

„Ucraina modernă a fost în întregime creată de Rusia, mai exact de Rusia comunistă, bolșevică”, a spus Putin. 

„Acest proces a început practic imediat după revoluția din 1917, iar Lenin și aliații săi au făcut-o în cel mai neglijent mod în relație cu Rusia”, a adăugat liderul de la Kremlin.

Doar că, amintește Associated Press, Ucraina a ajuns cu adevărat sub controlul Moscovei abia spre finalul secolului 18, în timpul domniei Ecaterinei a II-a, și nici atunci Imperiul Rus nu a putut să o înghită prea ușor.

Putin a preferat să renunțe la această bucată de istorie, așa cum a ales să se concentreze doar pe perioada de maximă dominație a Moscovei asupra Ucrainei, preferând să uite că aceasta a fost un stat internațional recunoscut pentru ultimii 30 de ani. 

Această interpretare greșită a istoriei, scrie New York Times, este gravă chiar și după standardele lui Putin, un fost ofițer KGB care a declarat că destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20.

O istorie complicată

Ucraina și Rusia împărtășesc într-adevăr aceleași rădăcini istorice, care ajung până la primul stat slav, Rusia Kieveană, un imperiu medieval fondat de vikingi în secolul 9. Evident, realitatea istorică a Ucrainei nu este liniară, ci complicată de o mie de ani de schimbări ale religiei, granițelor și popoarelor. 

Chiar și traducerea în mai multe limbi, printre care și română, a Kievska Rus în Rusia Kieveană este controversată din punctul de vedere al mai multor istorici ucraineni, care susțin că Rus (termen care pare că vine din nordicul a vâsli) nu are legătură cu denumirea Rusia, una apărută la secole după dezbinarea statului din secolul al X-lea și apariția Ducatului Moscovei în secolul al XIII-lea. 

Capitala, Kiev, a fost fondată cu sute de ani înainte de ascensiunea Moscovei, iar atât ucrainenii, cât și rușii o revendică drept loc de naștere a culturii lor. 

Kievul era situat strategic pe rutele comerciale din secolele 9 și 10, așa că a înflorit în acea perioadă. Cuceririle succesive și geografia diversă a Ucrainei au generat în timp un amestec de state multietnice.

Rusia Kieveană a început să pălească spre începutul secolului 13, sub invaziile mongole. Dar Moscova și-a început ascensiunea, scăpând de statutul de vasal, abia în a doua jumătate a secolului 15.

Rădăcinile baltice și poloneze

Mare parte din Ucraina de azi nu a fost conectată de Moscova, ci a fost parte a Marelui Ducat al Lituaniei spre exemplu, din anii 1300, apoi parte a Uniunii Polono-Lituaniene, un stat vast, multietnic, al cărui teritoriu includea Polonia, Lituania, Belarusul și Ucraina de azi.

În regiunile estice și sud-estice, limbile dominante ale acestui stat erau poloneza și ruteană, considerată o predecesoare a limbilor ucraineană și belarusă. Populația includea polonezi, ucraineni, belaruși, lituanieni, evrei și tătari.

Revoltele cazacilor ucraineni împotriva polonezilor la mijlocul anilor 1600 au dus la o alianță a cazacilor cu Moscova și la desprinderea estului Ucrainei de Uniunea Polono-Lituaniană, urmată de declararea loialității față de țar, în 1654. 

A dispărut abia în 1795 de pe hartă

Ucraina de Vest a rămas parte a Uniunii dintre polonezi și lituanieni pentru alți 150 de ani, până când Polonia a fost partiționată în 1795 și ștearsă pentru o vreme de pe harta Europei.

Polonia s-a ridicat din nou după Primul Război Mondial și a luptat într-un război pentru teritorii cu URSS între 1919 și 1922, câștigând înapoi mare parte a Ucrainei. Acele teritorii s-au întors la sovietici după al Doilea Război Mondial. După conflict, partizanii ucraineni și-au continuat lupta de gherilă împotriva sovieticilor timp de câțiva ani.

Importantă de menționat, marea foamete, Holodomor, impusă de Stalin Ucrainei la începutul anilor 1930, a generat milioane de morți și a sădit sentimente neplăcute în mintea multor ucraineni, față de conducerea sovietică.

Faptul că bolșevicii au recunoscut Ucraina ca stat separat socialist la crearea URSS nu a fost un accident. Această soluție avea rolul de a rezolva chestiunea istoriei și identității separate a Ucrainei, care s-a aflat undeva între vest și est pentru mare parte din existența sa, dar nu a primit șansa de a se autoguverna, până la prăbușirea URSS în 1991, observă Associated Press.

„Frăție”, dar ce fel de frăție?

Cultura și istoria Rusiei și a Ucrainei sunt împletite – ele au aceeași religie creștin ortodoxă, iar limbile, obiceiurile și bucătăriile sunt asemănătoare. 

Chiar și așa însă, politica identitară ucraineană și naționalismul au iritat Rusia încă din vremurile feudale țariste care au precedat cu mult Revoluția bolșevică invocată de Putin.

Ucraina este văzută de mulți ruși drept „fratele mai mic” al Rusiei, unul care ar trebui să se comporte corespunzător. Estul Ucrainei, care a ajuns mai ferm sub influența Rusiei, are mulți vorbitori de rusă și în general cetățeni loiali Moscovei. Dar frăția de care vorbește mereu Putin este un concept, la rându-i, complicat.

Pretenția lui Putin că Ucraina nu e stat? „Este o nebunie chiar și după standarde sovietice”

Contrar cu ceea ce spune Putin azi, cei mai mulți ucraineni nu vor să fie parte a Rusiei, iar sentimentele antirusești au crescut, odată cu unitatea, după anexarea din 2014 a Crimeei. 

Într-un interviu acordat Libertatea în ianuarie, profesorul Olexii Haran, de la Universitatea Națională din Kiev-Academia Mohyla, a insistat că ucrainenii nu sunt antiruși. „Am vrut relații bune cu Rusia. Ucrainenii sunt bilingvi – știm limba rusă, literatura, cultura. Dar acesta este rezultatul politicii lui Putin. Deoarece Putin consideră că un stat democratic ucrainean este o amenințare existențială la adresa propriei sale puteri în Rusia”, a spus el.

Cu privire la teoria lui Putin, cum că Ucraina nu este o țară, Haran a apreciat că aceasta „este o nebunie chiar și după standarde sovietice”.

„Eu am avut pașaport sovietic unde scria clar că eram ucrainean. Ce face Putin, a spus Haran, este să ignore chiar și politica sovietică cu privire la naționalități în URSS. El se întoarce la ideologia imperialistă rusească și care nega că ucrainenii sunt o națiune, nega existența limbii ucrainene”, a completat Haran.

Vehemența a șocat

„În mod clar acum nu există discuții despre frăție. Pentru că asta era o frază sovietică. Și că există o frăție între ucraineni și ruși. O frăție slavă. În viitor poate vom avea relații bune, dar numai dacă Rusia refuză să fie agresivă în relația cu Ucraina”, a spus profesorul.

Istoricii sunt și ei de acord. „Argumentul lui Putin cum că Ucraina este subordonată istoric Rusiei este incorect”, a explicat pentru New York Times Cliff Kupchan, președinte al Eurasia Group, un think-tank specializat pe analize în regiune. În vreme ce tezele exprimate de Putin luni nu au fost neapărat noi, Kupchan a observat că vehemența cu care au fost exprimate  a fost remarcabilă.

Putin a mai spus luni că mitul Ucrainei a fost consolidat de guvernul lui Mihail Gorbaciov, care a permis Ucrainei să se desprindă de Moscova. O Moscovă slăbită „i-a dat” Ucrainei dreptul de a deveni independentă de URSS, „fără condiții”. „Asta e nebunie”, a spus Putin.

Doar că nu Moscova a acordat Ucrainei independența în 1991, ci poporul ucrainean e cel care a votat covârșitor pentru a părăsi URSS într-un referendum democratic, observă New York Times.

În ce crede Putin?

Este încă neclar dacă Putin crede în versiunea sa despre istoria ucraineană sau pur și simplu a inventat o mitologie de sorginte imperială pentru a justifica acțiunile militare și politice. Cert este că nu a fost nici pe departe prima dată când liderul de la Kremlin și-a exprimat această viziune. 

Dincolo de momentul 2008, când l-a informat pe Bush că Ucraina nu există, a existat marele eseu din vara trecută. Este vorba despre textul uriaș publicat de Putin în iulie 2021, în care și-a expus viziunea istorică, printre temele incluse atunci aflându-se multe din ideile reluate luni seară.

Puțini istorici cred însă că adevărurile istorice au mare importanță pentru Putin. „Trebuie să înțelegem că Putin nu a încercat să se angajeze într-o dezbatere istorică despre parcursurile îngemănate ale Rusiei și Ucrainei”, a observat pentru New York Times Joshua A. Tucker, profesor de științe politice la Universitatea din New York.

De fapt, a explicat Tucker, Putin a dorit să își susțină argumentul că Ucraina nu are dreptul la suveranitate. „A fost un semnal că Putin intenționează să arate că o intervenție militară în Ucraina nu ar încălca suveranitatea altei țări”, a spus profesorul.

Într-adevăr, acest argument a fost explicat chiar marți de ministrul de Externe Serghei Lavrov. Acesta a pus la îndoială dreptul la suveranitate al Ucrainei întrucât, potrivit lui, guvernul de la Kiev nu reprezintă toate părţile constituente ale ţării.

„Nu cred că cineva poate pretinde că regimul ucrainean, începând de la lovitura de stat din 2014, îi reprezintă pe toţi oamenii care trăiesc pe teritoriul statului ucrainean”, a spus Lavrov, cu referire la momentul înlăturării lui Viktor Ianukovici, în 2014.

Spre unealta lui Dumnezeu

Dar este Putin rațional sau irațional când promovează această versiune revizionistă a istoriei pe care este dispus să o susțină cu forța armelor? 

Un comentariu relevant în acest sens a fost făcut de Tatiana Stanovaia, o cunoscută analistă rusă. „Există oameni care o iau razna și cred că servesc un soi de putere supremă, pe Dumnezeu sau altceva, considerându-se drept o unealtă în mâna unor forțe mai mari decât ei. Putin nu a ajuns acolo, dar are ceva în comun”, a spus Stanovaia.

„Pentru el, puterea supremă este statul, așa cum a fost el înțeles în mod istoric, și se vede drept slujitorul lui”, a completat analista.

„Problema este că responsabilitatea personală se reduce atunci când simți că acționezi în numele istoriei. Cu o astfel de viziune poți merge foarte departe fără prea multe remușcări”, a mai spus Stanovaia, pe canalul ei de Telegram.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre criza ucraineană și conflictul Rusia-Ucraina

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News