ComenteazăÎn momentul în care președintele Vladimir Putin a dat ordinul invaziei din Ucraina, el spera să readucă Rusia la zilele de glorie ale Uniunii Sovietice, din anii 50, când aceasta se afla la apogeul puterii sale.
În schimb, el pare să fi dat startul unei perioade de haos la o scară nemaiîntâlnită de la prăbușirea URSS în 1991, scrie Politico.
Peste tot în sfera de influență a Rusiei, din Europa de Est până în Caucaz și Asia Centrală, regiuni ale fostului imperiu al Moscovei sunt în plină rebeliune sau sunt lăsate să se descurce singure, în timp ce Kremlinul se concentrează pe războiul său din Ucraina.
Și, pe măsură ce Rusia își pierde influența în rândul foștilor săi sateliți, în regiune izbucnesc noi conflicte, se creează alianțe și se deschid vechi falii.
Armenia și Azerbaidjan
În urmă cu ceva mai mult de o săptămână, Azerbaidjanul a început să bombardeze mai multe orașe și sate din interiorul Armeniei, cea mai gravă escaladare a conflictului din Caucazul de Sud din 2020, anul în care cele două foste republici sovietice au purtat un război sângeros.
Moscova este cea care a mediat încetarea focului în conflictul din 2020 și tot Moscova este cea care a desfășurat trupe de menținere a păcii în regiunea disputată de cele două țări – Nagorno-Karabah.
Informațiile actuale sugerează că Rusia și-a retras cei mai buni și mai experimentați soldați pentru a-i trimite în Ucraina, iar în ultimele săptămâni, forțele azere au depășit linia de contact și au capturat o serie de puncte strategice, rușii nefiind dispuși sau incapabili să le respingă.
Armenia este membră a alianței militare a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) condusă de Rusia, iar premierul țării, Nikol Pașinian, a cerut blocului să trimită „ajutor militar pentru restabilirea integrității teritoriale a țării”.
Cu toate acestea, ceilalți membri ai alianței au fost reticenți să răspundă apelului. Kazahstanul a exclus desfășurarea de trupe, iar Moscova însăși a ezitat să se implice într-un alt conflict.
„Eșecurile Rusiei în războiul din Ucraina înseamnă că în prezent capacitățile sale sunt mai limitate și au creat un vid de putere în regiune”, a explicat pentru Politico analistul politic armean Tigran Grigorian, după ce CSTO nu a reușit să trimită ajutor.
„În acest moment, Rusia nu este nici dispusă, nici capabilă să țină Azerbaidjanul sub control”, a explicat acesta.
Baku a înlocuit legăturile sale postsovietice pe care le avea cu Moscova cu relații mai strânse cu Turcia, care îi furnizează echipamente militare avansate și îi antrenează trupele.
Această concluzie a fost împărtășită într-un interviu pentru Libertatea și de analistul militar azer Aqil Rustamzade.
„Războiul din Ucraina este un factor care domină acum întreaga Eurasie. Implicarea Rusiei într-un mare război cu Ucraina diminuează influența Moscovei asupra Caucazului de Sud”, a spus acesta, apreciind că, pe măsură ce puterea Rusiei slăbește, „în Eurasia urmează, indubitabil, mari cataclisme geopolitice în Eurasia”.
Georgia
Efectele conflictului din Ucraina sunt vizibile și în Georgia, o altă țară cu care Rusia a intrat recent în război. Steagul ucrainean albastru și galben este imposibil de ratat în Tbilisi, el fluturând pe clădiri de birouri sau pe instituțiile guvernamentale.
Graffitiurile desenate pe ziduri conțin mesaje obscene la adresa lui Putin, în timp ce un bar din capitală le cere rușilor aflați în oraș să semneze declarații de opoziție față de invazie, înainte de a le permite intrarea.
Aproximativ o cincime din teritoriul Georgiei este ocupat în prezent de trupele rusești și de aliații lor în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud.
După ce a pierdut războiul din 2008 în fața Moscovei și a statelor sale clientelare nerecunoscute, Georgia a ieșit de pe orbita politică a Rusiei, dar țara se află încă pe locul trei pe lista principalilor săi parteneri comerciali.
Deși a protestat față de invazia Ucrainei, guvernul de la Tbilisi nu a pus în aplicare sancțiuni economice împotriva Rusiei.
Populația cere mai multă acțiune. Peste 60% dintre georgienii chestionați în săptămânile de după începerea războiului au declarat că politicienii de la putere nu au adoptat o poziție suficient de dură împotriva Rusiei.
Retorica devine din ce în ce mai aprinsă.
Recent, Irakli Kobakhidze, președintele partidului de guvernământ „Visul georgian”, a afirmat că statul ar trebui „să lase poporul să spună dacă dorește să deschidă un al doilea front în Georgia împotriva Rusiei” prin atacarea Abhaziei și Osetiei de Sud. Kobakhidze a declarat între timp că a glumit.
Kazahstan
În ianuarie, trupele rusești au aterizat în Kazahstan, ca parte a unei misiuni de „menținere a păcii” a CSTO, însărcinată cu reprimarea protestelor în masă care amenințau să răstoarne guvernul.
Acest lucru nu înseamnă că Kremlinul a câștigat un aliat de încredere.
Apărut pe scenă alături de președintele kazah Kassîm-Jomart Tokaev la Forumul economic de la Sankt Petersburg din luna iunie, Putin a fost în mod neașteptat contrat de acesta, după ce a anunțat că războiul din Ucraina a fost necesar pentru a proteja cele două administrații susținute de Moscova în Donbas.
Kazahstanul, a spus Tokaev, nu recunoaște „teritorii cvasi-statale care, în opinia noastră, este ceea ce sunt Luhansk și Donețk”.
Doar câteva săptămâni mai târziu, Tokaev i-a spus președintelui Consiliului European, Charles Michel, că țara sa este îngrijorată „de riscurile pentru securitatea energetică globală” create de război și s-a oferit „să își folosească potențialul său de producător de hidrocarburi pentru a stabiliza situația pe piețele mondiale și europene”.
Moscova a ripostat două zile mai târziu prin închiderea terminalului petrolier Novorossisk, împiedicând Kazahstanul să își exporte rezervele considerabile de petrol și gaze prin Marea Caspică. Minele navale din Al Doilea Război Mondial au fost învinuite pentru închiderea instalației, dar analiștii suspectează că momentul nu a fost unul întâmplător.
Kazahstanul aderă în mod oficial la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, iar relațiile par să se înrăutățească.
La începutul lunii august, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a postat pe rețelele de socializare că „Kazahstanul este un stat artificial” și a susținut că „teritoriile sale sălbatice” au fost inițial colonizate de ruși – un ecou al retoricii Kremlinului despre Ucraina.
Postarea a fost ulterior ștearsă, iar Medvedev a declarat că contul său a fost piratat.
Republica Moldova
Cu o populație de mai puțin de 3 milioane de locuitori, Moldova nu a reușit să se debaraseze de influența Moscovei, scrie Politico, care subliniază că regiunea sa estică, Transnistria, este o republică separatistă nerecunoscută, cu 1.500 de soldați ruși pe teritoriul său.
Însă președinta moldoveană Maia Sandu dorește ca aceștia să plece și susține ferm Ucraina. „Războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei ne arată clar care este prețul libertății”, a declarat Sandu.
Atât Moldova, cât și Ucraina au primit în iunie statutul de țări candidate pentru aderarea la UE, iar Bruxelles-ul ajută țara să se debaraseze de dependența de energia rusă.
„Există o singură persoană care merită toate medaliile pentru că a pus Moldova pe drumul integrării europene”, a declarat la începutul acestui an Veaceslav Ioniță, economist și fost deputat, „și aceasta este Vladimir Putin”.
Tadjikistan și Kârgâzstan
La mijlocul lui septembrie, grănicerii de la frontiera dintre cele două țări au schimbat focuri de armă, în confruntări care ar fi provocat moartea a două persoane. Relatările despre sosirea artileriei, a blindatelor și a altor arme grele au determinat ulterior evacuarea satelor aflate în apropiere de frontieră.
Frontiera lungă și sinuoasă pe care Tadjikistan și Kârgâzstan o împart este vag delimitată, iar ambele țări se acuză reciproc de declanșarea confruntării armate.
Pe vremea URSS, granița era lipsită de importanță, dar în ultimii ani, Tadjikistanul și Kârgâzstanul au ajuns de mai multe ori în pragul războiului.
Ministerul de Externe al Rusiei „și-a exprimat disponibilitatea de a ajuta părțile să ajungă la o soluție pe termen lung, reciproc acceptabilă, la problemele de frontieră” și s-a oferit să împărtășească „experiența sa bogată în ceea ce privește demarcarea frontierelor”.
Cu toate acestea, puterea militară a Rusiei în regiune se erodează, observă Politico.
Rusia a retras 1.500 de soldați din bazele din Tadjikistan, potrivit Radio Europa Liberă. Există, de asemenea, rapoarte potrivit cărora soldații ruși staționați în Kârgâzstan au fost retrași de la post.
Imperiile se ridică și cad
Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai, desfășurat săptămâna trecută în Uzbekistan, a arătat și el amploarea undei de șoc a conflictului.
Putin s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping la Samarkand și a recunoscut ulterior că omologul său chinez avea „întrebări” și „îngrijorări” cu privire la războiul din Ucraina.
Xi a emis o declarație formulată cu grijă.
„În fața unei lumi în schimbare, a unor vremuri în schimbare și a unor schimbări istorice, China este dispusă să colaboreze cu Rusia pentru a demonstra responsabilitățile marilor puteri și pentru a conduce, pentru a insufla stabilitate și energie pozitivă într-o lume în haos”, a spus liderul chinez.
Declarațiile lui Putin și Xi par departe de parteneriatul „fără limite” pe care cei doi l-au anunțat chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina, scrie Politico.
Xi a mai spus că China va „sprijini în mod hotărât Kazahstanul în apărarea independenței, suveranității și integrității sale teritoriale”.
Un semn că în lipsa Rusiei, există un nou jucător puternic în regiune.