ComenteazăRadu Umbreș, semnatarul acestei analize, este antropolog, doctor în antropologie socială la University College London, cu master în sociologie la Universitatea din Oxford.
Acesta este cel de-al treilea său text pe tema referendumului:
- Radu Umbreș, antropolog român cu masterat la Oxford: „Natura nu se votează la referendum”
- Un antropolog român cu masterat la Oxford publică în Libertatea o analiză tulburătoare despre referendum. „Cum dezgustul ne parazitează deciziile morale și politice”
de Radu Umbreș
Voi boicota referendumul din 6-7 octombrie.
Dar nu sunt de acord cu oponenți ai referendumului care spun: „Drepturile nu se votează”.
Se pot vota drepturile?
Drepturile se votează. Așa a fost dintotdeauna de când a existat democrația și sper că va continua să fie așa.
Rezultatul nu este intotdeauna unul benefic pentru societate, dar orice alternativa la democratie este mai rea, cum spunea Churchill.
Prin votul cetățenilor sau al reprezentanților, legile sunt supuse unei continue validări și transformări. Prin procesul politic, cetățenii participă la constituirea contractului social ce ține o societate împreună.
Împreună construim acel numitor comun în materie de moralitate și lege căruia oricare membru trebuie să i se supună.
Dar supunerea vine cu dreptul de a modifica regula atunci când oamenii nu mai sunt de acord și vor să o schimbe, ca să trăiască într-o societate mai bună.
Sau când doresc să oprească prin orice mijloace legitime o schimbare pe care ei o apreciază nedreaptă.
De aceea drepturile se votează!
Lungul și greul drum al istoriei către dreptate
Ne uităm în trecut și vedem că nu existau drepturi care astăzi ni se par naturale.
Femeile nu au avut drept de vot, de proprietate, de a-și alege soțul. În Dreptul roman, părintele (bărbat, bineînțeles) avea dreptul să își ucidă copiii sau să îi vândă în sclavie.
În Evul Mediu, dacă te nășteai în castel sau în colibă, asta definea pentru întreaga viață ce drepturi vei avea, pentru ca nobililor li se aplica un cod legal favorabil, iar oamenilor de rând, altul.
Cum am spune noi azi, oamenii nu erau egali în fața legii.
Și România se va schimba. Vor apărea noi drepturi, unele vor dispărea, multe se vor schimba. Nu avem cum să știm în ce direcție va evolua Constituția, dar e iluzoriu să îi prevedem o înghețare perpetuă.
Chiar și Constituția cea mai ilustră prin vechime și importanță, cea a Statelor Unite ale Americii, a avut nevoie de un al 13-lea amendament.
La 76 de ani după ratificarea constituției a fost adăugat un element pe care majoritatea semnatarilor inițiali nu l-a acceptat: abolirea sclaviei.
Dreptatea celor puternici sau majoritari
Pe 6-7 octombrie 2018, cetățenii români vor decide cum să definească un drept.
Dar cum decizi ce e drept?
Aparent, răspunsul este simplu, mai ales când te duci la un referendum.
Drept e ce cred eu, ce simt că este just, cum văd eu că ar fi lumea bună. La sfârșit tragem linie și ideea de dreptate cu cei mai mulți votanți câstigă. Clar ca bună ziua, nu?
Ca să mă autoironizez, pentru mine drept la acest referendum e să nu votez. Dar asta nu anulează dreptul altcuiva de a gândi diferit.
Cu siguranță că fiecare dintre noi are interesul ca dreptatea să fie într-un anumit fel. Un baron considera absolut firească împărțirea lumii în nobili și iobagi. Iobagul nu era tocmai fericit.
Și nici femeile poate nu au vrut dreptatea gândită și făcută de bărbați. Deși textul începea cu celebra propoziție „Toți oamenii sunt creați egali”, Jefferson și Washington au scris o constituție a Statelor Unite care permitea sclavia.
Ce să facem atunci ca să stabilim ce e drept?
Numărăm cine are mai multă putere, mai multe voturi și asta va defini dreptatea, indiferent de ce vor ceilalți sau ce efecte are asupra lor? Ne folosim doar de viziunea noastră îngustă și personală despre ce este binele?
Ce dreptate alegi când nu știi cine ești?
Există un gânditor care a propus un răspuns extraordinar la întrebarea “Ce este dreptatea?”. Cu prostul obicei al filosofilor, John Rawls ne provoacă la imaginație.
Trebuie să ne gândim la dreptate dincolo de punctul nostru de vedere. Una care să urmeze principii universale care se aplică tuturor imparțial și care iau în considerare pe fiecare individ dincolo de numărul de voturi. Cum facem pasul de la dreptatea “mea” la dreptatea “noastră”?
Soluția lui Rawls este genială prin simplitatea ei: vălul necunoașterii. Trebuie să uităm cine suntem.
Imaginați-vă o ruletă cu milioane de căsuțe. Fiecare variantă e un om. Alb sau negru, femeie sau bărbat, bogat sau sărac, heterosexual sau homosexual, sănătoși sau bolnavi, tineri sau bătrâni. Sunt, de fapt, toți oamenii din societate. Dar nu știm care dintre ei vom fi noi în realitate.
În spatele valului, trebuie să alegem de la început care sunt drepturile pentru toți și fiecare înainte să aflăm unde va cădea bila noastră. Ce societate vom alege? Una justă, crede Rawls.
Ar trebui să gândim dreptatea ca și cum am putea fi oricare persoană din lume. Abia atunci când stăm în spatele valului necunoașterii vom putea judeca drept, privind societatea de nicăieri și de peste tot.
Când România va interzice căsătoria heterosexuală
Dar de ce să îmi pese, de ce să îmi bat capul, dacă aici și acum decizia majorității este în acord cu dorințele mele? Ăștia suntem, asta vrem!
Să încercăm alt experiment mental. De data aceasta, unul absurd, dar necesar pentru a înțelege de ce determinarea dreptății doar prin majoritatea celor cu un interes comun poate fi nedreaptă.
În 2118, coșmarurile Coaliției pentru Familie devin realitate.
Mulți români sunt gay și lesbiene. Doar un mic grup mai păstrează obiceiul antic al căsătoriei heterosexuale, minoritatea creștină înconjurată de un ocean de ateism.
Deranjată de religia, dar mai ales de exhibiționismul heterosexualilor (cum să îi explic copilului meu adoptat că un bărbat și o femeie se pupă pe stradă?!), mica, dar zgomotoasa Coaliție Anti Familia Tradițională (CAFT) cere un referendum pentru definirea căsătoriei strict între persoane de acelasi sex.
Banu Vasilescu, purtător de cuvânt al Bisericii Atee Române, declara cu relaxat cinism că măsura nu este discriminatorie, întrucât heterosexualii se pot în continuare căsători. Evident, doar cu persoane de același sex.
Care este dreptatea în acest scenariu aberant din punct de vedere social sau istoric, dar perfect logic? E o reducere la absurd, desigur, înțelegeți convenția pe care v-o propun cu bună credință.
Va accepta majoritatea că un cuplu heterosexual nu face rău nimănui? Că oricine se putea naște sau deveni heterosexual și are dreptul să își aleagă un partener de viață? Că alegerile lor de viață de familie sunt drepturi constituționale, deși CAFT și BAR consideră creștinismul heterosexual aberant și nefiresc și se tem pentru viitorul copiilor lor?
De ce dreptatea mă oprește din a merge să votez la referendum
Să revenim în realitate. Nu știu ce veți face la referendumul din weekend. Dar știu că drept ar fi să faceți același lucru pe care ați vrea să îl facă acea imaginară majoritate homosexuală din exemplul meu absurd când decide drepturile heterosexualilor minoritari.
Ați vrea să uite cine sunt și să găsească dreptatea universală.
Ați vrea să stea acasă.
Și eu la fel.
Apărând drepturile celui care este altfel, ne apărăm pe noi înșine.
Eu îmi voi apăra drepturile refuzând un vot care îmi lasă dreptul de a mă căsători cu mama copilului meu, dar îngrădește acest drept celui care aș fi putut fi. Aș fi putut fi gay și mi-aș fi dorit aceleași drepturi precum cel ce sunt acum.
Și stau acasă ca să apăr un copil pentru care, ca pentru toți copiii, există o șansă statistică, mică, dar reală să fie altfel decât majoritatea. Vreau o societate în care, atunci când vor avea discernământ, să aibă toate drepturile pe care un om le poate avea fără să încalce drepturile altora. Indiferent cine sau cum vor fi acești copii.
Cred că trăim într-o societate care este și asa destul de nedreaptă pentru săraci, bătrâni și femei, față de cei din rural sau cei cu dizabilități. O validare a referendumului o va face și mai nedreaptă pentru cei cu alte orientări sexuale decât majoritatea.
Dar cred sau măcar vreau să sper că toți vrem o societate în care fiecare om va judeca obiectiv despre dreptate, dincolo de înclinații, idealuri religioase sau poziție socială. Indiferent de cine are majoritatea sau puterea. Pentru asta, trebuie să dăm aproapelui aceleași drepturi pe care vrem și el să ni le dea.
Orice altceva ar fi nedrept.
“Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” Luca 6:31.
Îi mulțumesc lui Constantin Vica pentru citirea cunoscătoare a textului.
Citește și: