Rămasă fără darul vorbirii, Nicoleta îşi desenează dorul de mamă

Într-un moment, nu se ştie de ce, Dumnezeu a spus “Stop!”. Nicoleta avea doi ani când o răceală puternică a trimis-o, din căsuţa lor modestă, din comuna Brezoaiele, judeţul Dâmboviţa, direct într-un spital de copii. Medicii au reuşit să o smulgă din ghearele meningitei, să pună zăgaz morţii, dar, după două săptămâni de comă, fetiţa a rămas surdă şi mută. Au urmat ani de suferinţă, de drumuri la doctori, de încercări de tămăduire, căci la ţară sfaturile circulă repede ca şi descântecele. Mama şi tata, doi tineri născuţi şi crescuţi în mediul rural, au încercat să se împace cu “voinţa lui Dumnezeu”, se uitau la ea şi îşi închipuiau că e tot bebeluşul care gângurea şi sperau că, într-o zi, ceva se va schimba. Au mai făcut un băieţel, câţiva ani mai târziu, fiindcă îşi doreau să audă şi ei că îi strigă cineva prin bătătură “mamă” şi “tată”. S-au gândit că pământul va mai putea hrăni o gură de copil, chiar dacă bărbatul rămăsese şomer.Visul de a-şi revedea mama Necazurile şi lipsurile şi-au pus însă amprenta puternic asupra familiei. Mama a clacat şi, într- o zi, a plecat. Pur şi simplu. A lăsat în urmă doi copii care şi azi plâng după ea şi nu înţeleg de ce au fost părăsiţi. Nicoleta are deja 12 ani. Suferă şi îşi aşterne sentimentele în desen. Desenează mult şi liniile creionului sau pensulei ei conturează chipuri de femei. Prin semne, îi spune frăţiorului ei că mama se va întoarce cu multe dulciuri şi cu jucării şi cu hăinuţe frumoase şi călduroase.Tot prin semne, Nicoleta ne mulţumeşte şi nouă pentru darurile pe care i le-am dus. De ceva timp, voluntarii campaniilor “Ajută copiii!” (Fundaţia Ringier) şi “O şansă copiilor de la ţară” îi poartă de grijă Nicoletei şi familiei sale. Ultima dată i-am dus fetiţei o tabletă, care o să o transpună într-o lume a culorilor şi imaginaţiei, dar şi mâncare şi jucării. Are nevoie însă de mult mai multe, într-o casă sărăcăcioasă în care puţinii bani câştigaţi de tată se duc pe medicamentele Nicoletei şi pe alimente strict necesare.