Anunțul a fost făcut de reprezentanții unei comunități amerindiene locale. Un expert a descoperit rămășițele weekendul trecut, pe locul acestui fost pension, situat în apropiere de Kamloops, provincia Columbia Britanică, potrivit unui comunicat al comunității autohtone „Tkemlups te Secwepemc”, arată sursa citată.

„Am inima sfâșiată. Povestea este atât de ireală”

A durat decenii până la descoperirea îngrozitoare, iar pentru unii supraviețuitori de la școala rezidențială indiană Kamloops din Canada confirmarea că în curtea instituției sunt îngropați copii de trei ani cristalizează durerea pe care o poartă în suflet de zeci de ani, notează jurnaliștii de la CNN.

„Am inima sfâșiată. Am simțit atât de multă durere când am auzit ceea ce presupuneam că se întâmplă acolo”, a spus Harvey McLeod, care a urmat școala timp de doi ani, la finalul anilor 1960, într-un interviu telefonic pe care l-a acordat vineri. „Povestea este atât de ireală, dar ieri a devenit reală pentru mulți din această comunitate”, a spus el.

Comunitatea „Tkemlúps te Secwépemc”, din sudul provinciei Columbia Britanică, unde se află școala, a dat joi o declarație în care spune că a fost confirmată „pierderea de neimaginat despre care s-a vorbit, dar care nu a fost niciodagtă documentată”. „Din câte știm, acești copii dispăruți sunt decese nedocumentate”, a spus șeful comunității, Rosanne Casimir.

Timp de decenii, McLeod spune că el și alți foști elevi s-au întrebat ce s-a întâmplat cu prietenii și colegii de clasă.

„Nu s-au mai întors, am fost fericiți pentru ei, crezând că au fugit. Nu am știut ce li s-a întâmplat”, a spus el, care acum este lider al „Upper Nicola Band”, o comunitate formată din descendenți ai membrilor Primelor Națiuni locuitoare ale Canadei. „Ieri am realizat cât de puternic am fost, ca băiețel, să ajung până aici, când mi-am dat seama câți oameni nu s-au mai întors acasă”, a mai afirmat el.

Școala rezidențială a fost una dintre cele mai mari din Canada

Școala rezidențială indiană Kamloops a fost una dintre cele mai mari din Canada și a funcționat de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la sfârșitul anilor 1970. A fost deschisă și condusă de Biserica Catolică, până când a fost preluată de guvernul federal, la sfârșitul anilor 1960. Un deceniu mai târziu, ea a fost închisă, iar acum găzduiește un muzeu și o unitate comunitară, cu evenimente culturale și memorialistice.

Liderii comunității au declarat că ancheta va continua și că rămășițele vor fi identificate.

Legistul-șef, Lisa Lapointe, a emis o declarație în care spune că biroul său este încă la începutul procesului de colectare a informațiilor.

În 2015, Comisia pentru adevăr și Reconciliere din Canada a publicat un raport care detaliază moștenirea dăunătoare a sistemului școlar rezidențial al țării. Mii de copii, în mare parte indigeni, au fost separați de familiile lor și au fost obligați să frecventeze aceste școli rezidențiale. Raportul arată decenii de abuzuri fizice, sexuale și emoționale suferite de copiii din instituțiile guvernamentale și bisericești.

„Capitol oribil din istoria canadiană”

„Această știre mi-a frânt inima. Este o amintire dureroasă a unui capitol întunecat și rușinos din istoria țării noastre. Mă gândesc la toți cei afectați de această veste dureroasă. Suntem alături de voi”, a scris vineri, pe Twitter, premierul canadian Justin Trudeau.

Într-un interviu acordat pentru CNN, Carolyn Bennett, ministrul pentru relația Coroană-Indigeni, a spus că această dezvăluire vorbește tuturor canadienilor despre „un adevăr foarte dureros” și despre „un capitol oribil din istoria canadiană”. „Acesta a fost motivul pentru care în cinci dintre apelurile către Comisia pentru Adevăr și Reconciliere s-a dorit să ne ocupăm de copiii dispăruți și de mormintele nemarcate. Știau că există mult mai mult decât ceea ce au constatat la audieri”, a spus Bennett.

În 2019, Trudeau a declarat că el și guvernul său au acceptat că prejudiciul cauzat popoarelor indigene echivalează cu genocidul și a spus că va acționa pentru „a pune capăt acestei tragedii”.

„I-am iertat pe agresori”

Harvey McLeod a spus că sistemul de școli rezidențiale a marcat generații din familia sa, iar abuzurile pe care le-a suferit la școala din Kamloops l-au terorizat pe el, familia și colegii de clasă. „Abuzul la care am fost supus a fost fizic și sexual. În 1966 eram o persoană care nu mai vrea să trăiască, m-a schimbat”, a afirmat el, care a comparat trauma cu cea a unui prizonier de război. Acesta a spus că a intrat la școală în 1966, împreună cu majoritatea fraților săi.

„Am fost șapte frați în același timp. Am mers la aceeași școală la care au mers mama și tata. Nu era o opțiune, ci o cerință. Era legea. Și îmi pot doar imagina ceea ce au simțit mama și tatăl meu, cum s-au simțit când ne-au lăsat acolo știind ce au trăit și ei la școala respectivă”, a mai afirmat McLeod.

Comisia pentru Adevăr și Reconciliere a documentat că mulți dintre copiii din școlile rezidențiale nu au primit îngrijiri medicale adecvate, iar unii au murit prematur din cauza unor boli precum tuberculoza.

Comisia estimează că peste 4.000 de copii au murit în deceniile în care au funcționat școlile rezidențiale, dar recunoaște că este imposibil să afle numărul real.

McLeod afirmă că descoperirea din această săptămână de la fosta sa școală i-a ajutat pe membrii comunității să discute despre abuzul pe care l-au suferit. El spune că vrea să se vindece și să nu arate cu degetul.

„Am iertat, mi-am iertat părinții, i-am iertat pe agresori, am rupt lanțul care mă ținea legat de școala respectivă. Nu mai vreau să trăiesc acolo, dar, în același timp, vreau să mă sigur că oamenii care nu au mai venit acasă sunt respectați”, a mai spus el.

Fostul pension, administrat de Biserica Catolică în numele Guvernului canadian, era una dintre cele 139 de instituţii de acest gen înfiinţate în ţară la sfârşitul secoluluial XIX-lea şi care au existat până în anii 90, mai relatează News.ro.

150.000 de copii, înrolați cu forța la aceste pensioane

Circa 150.000 de copii amerindieni, metişi şi inuiţi au fost înrolaţi cu forţa în aceste pensioane. Ei au fost rupţi de familiile lor, de limba lor şi de cultura lor.

Ottawa a prezentat scuze în mod oficial supravieuitorilor acestor pensioane în 2008, în cadrul unui acord de ajutor în valoare de 1,9 miliarde de dolari canadieni (1,3 miliarde de euro).

Aceste persoane au fost victimele unui „genocid cultural”, a conchis Comisia naţională de anchetă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News