Cum intri în casa Ramonei Popescu din Monza, Italia, te întâmpină un articol de ziar, îngălbenit de vreme, într-o ramă. Și proprietara nu poate să îi explice istoria fără să verse o lacrimă. Acolo, sunt bunicii ei. Și bunicii sunt România ei. „Eu am crescut în Oltenia, lângă Drăgășani. În casa bunicilor mei am văzut întotdeauna persoane străine familiei. Bunica mea, îmi aduc aminte, că după slujbă, în fiecare duminică, invita pe cineva la masă, cineva care nu avea legătură cu familia. În vacanțe, pentru că eu locuiam în București. Și asta mi-a plăcut foarte mult și asta mi-a dat un sentiment de vacanță oriunde. Pentru că să poți să primești sau să fii primit, îți dă un sentiment de a fi acasă. Asta veți găsi ca titlu în satul meu, să te simți acasă departe de casă”, povestește Ramona.
A venit în urmă cu zece ani în Peninsulă, când s-a căsătorit cu un italian. Lucra în administrația publică centrală atunci și i-a fost greu să se desprindă. Dar ea a făcut ceea ce nu prea fac românii care aleg calea străinătății: și-a luat o perioadă de acomodare. „Veneam, plecam, reveneam, ca să-mi dau seama dacă eu pot să mă adaptez. Am plecat la o vârstă la care în România nu eram la începutul carierei și atunci am cumpănit mult dacă să fac pasul ăsta sau nu”, mai spune românca. A fost primită bine de italieni. „Au fost foarte primitori cu mine, am foarte mulți prieteni aicea, familia soțului meu care m-a primit și m-a văzut ca pe o fiică, nu ca pe o noră”.
O româncă are pensiune în Italia
I-a fost greu să deznoade hățișurile legislației italiene pentru a-și înființa firma. Dar a reușit și nu se oprește aici. Vrea să își crească afacerea și poate în viitor să facă și ghidaj turistic. Monza, de altfel, este un orășel minunat, cunoscut pentru competițiile de formula 1 care se organizează acolo în fiecare lună septembrie. Așa că Ramona ar avea multe de arătat vizitatorilor. „Trebuie să fii în locul potrivit în momentul potrivit și persoana potrivită, trebuie să te fi pregătit înainte, pentru că nu cred că poți să improvizezi nimic. Ceea ce m-a ajutat a fost să îmi valorific toate calitățile, și cele pe care le cunoșteam, dar și cele pe care le aveam latente. Să pot să le valorific ca să îmi ating obiectivul”, mai spune Ramona.
Românca este și traducător autorizat de limba română, printre altele. Așa că dicționarele sunt cărțile care îi umplu măsuța când se apucă de lucru. Și-a găsit un rost în Peninsulă și cu toate că n-a mai fost demult acasă, România îi rămâne în suflet. „Italienii nu au niciun fel de problemă cu noi românii. Pe site-ul meu am scris că sunt româncă, cine m-a ales m-a ales pentru ceea ce au simțit în momentul în care a citit sau prin ce i-am transmis prin vocea mea la telefon, nu am simțit discriminare din acest punct de vedere, absolut deloc. Ceea ce fac acuma îmi place foarte mult pentru că intru în contact cu foarte multă lume, deschizând ușa casei mele, încercând să transmit din ceea ce sunt. Am rădăcini românești bineînțeles. Ceea ce sunt acuma sunt datorită rădăcinilor mele din România”, mai spune Ramona.