Tânăra jurnalistă, care a fost prezentă în Club Colectiv, în noaptea tragicului eveniment din 30 octombrie, a suferit arsuri destul de grave și a trecut printr-o perioadă foarte grea de recuperări și îngrijiri a zonelor afectate.
foto: Mahmur.info
„Din spate, s-a năpustit ceva pustiitor, o flacără enormă, monstruoasă, care ne-a ars din creștet până în tălpi. Durerea aceea nu are nume, și nici termen de comparație. Nu i-a scăpat nimic și nu a dispărut până când nu a mutilat tot ce a găsit în cale.”
„Îmi simțeam mâinile încovoindu-se sub asprimea focului, spatele îmi devenise o unealtă de tortură iar ochelarii, din plastic gros, mi s-au topit în palme, stropindu-mi gâtul și pieptul cu un lichid vâscos, usturător. De durere, ne lasam cu totii jos ca niste marionete stricate, prabusindu-ne cu rani proaspete, deschise, in praf si funingine.” a povestit tânăra pe rețeaua de socializare despre drama din Club Colectiv.
De Ziua Femeii, Alexandra a postat pe pagina ei de facebook o fotografie care inspiră încredere și motivație. Viața merge înainte. Focul i-a ars pielea pe spate, pe cap și pe brațe, a pierdut oameni pe care i-a iubit, dar în ciuda traumei suferite, zâmbetul ei ne asigură că va trăi cu aceeași dragoste pentru scena rock.
Gestul curajos a fost îmbrățișat de peste o sută de mesaje de suținere din partea prietenilor:
“Cicatricea aia arată că ești o femeie puternica, ai trecut prin iad și ai trăit să spui povestea mai departe. Te îmbrățișez cu drag și îți spun la mulți ani, you rock girl, you always will!”
Alexandra este cunoscută în breasla jurnaliștilor din domeniul muzical. Scrie despre muzica rock și scena underground pe site-ul MaximumRock.ro. A fost prezentă în seara show-ului din 30 octombrie, din Club Colectiv, pentru a susține o trupă preferată. Cu câteva ore înainte de a izbucni incendiul, îi luase interviul lui Alex Pascu, solistul formației Goodbye to Gravity, iar entuziasmul lui o molipsise.
Alexandra Furnea, în paginile MaximumRock.ro
„În seara show-ului, pe scenă, era un star rock în adevăratul sens al cuvântului. Publicul era fascinat de el și de colegii lui de trupă. Sufletele noastre – ale fanilor, ale prietenilor, ale iubitorilor de rock – vibrau pe frecvența muzicii și se uneau cu cele ale artiștilor. Nicio clipă nu am crezut că noaptea se va transforma în altceva. Totul era atât de frumos…”