Rapire programata pentru patru zile?

“Cazul celor trei romani este un caz special, in care a intervenit si o uriasa manipulare a opiniei publice”, a afirmat la sfarsitul acestei saptamani analistul francez Nicolas Henin. Toata cronologia pe care o prezentam mai jos, toate intrebarile care s-au nascut demonstreaza cu prisosinta aceasta constatare.
28 martie. Presedintele Basescu se afla in vizita secreta la trupele romanesti dislocate in Irak, la Al Nasyria. In cursul zilei, informatia e transmisa in tara si toate jurnalele televiziunilor difuzeaza seara stirea. Inclusiv Prima TV. Dupa doua ore, redactia acestei televiziuni avea sa primeasca vestea-soc: jurnalistii Marie-Jeanne Ion si Sorin Miscoci, impreuna cu Ovidiu Ohanesian de la “Romania libera” si insotitorul lor Mohamad Munaf au fost rapiti de pe o strada din Bagdad. Stirea avea sa fie confirmata de presedintele Basescu la sosirea in tara, pe aeroportul Henri Coanda.
Acum, dupa ce stim evolutia lucrurilor, ne putem intreba: de ce au fost lasati totusi ziaristii sa plece la Bagdad cand SRI si SIE stiau de deplasare, scopul ei si, cu o probabilitate de 99%, de ceea ce se pusese la cale?
29 martie. Omul de afaceri romano-sirian Omar Hayssam, prietenul lui Munaf si al jurnalistei Marie-Jeanne, apare la televizor si anunta ca a fost contactat de un intermediar care i-a propus eliberarea ostaticilor in schimbul a 4 milioane de dolari. Omar era filmat in rezerva de spital, unde statea internat de la inceputul anului.
30 martie. Seara, postul Al-Jazeera difuzeaza primele imagini cu ziaristii si Munaf. Celebra caseta cu paturile. Analistii si tot felul de specialisti ajung la o unica concluzie: rapirea pare atipica! A socat calmul lui Ovidiu, care, la un moment dat, se juca cu catusele de la maini. Era si el complice la rapire sau “mirosise” ca toata actiunea e o “piesa” din care face parte si colega Marie-Jeanne? Oricum, a recunoscut ca in prima locatie au fost tratati foarte bine de rapitori si nici n-au fost tinuti legati la ochi. La Bucuresti, Omar Hayssam a parasit spitalul si a facut prima vizita la Cotroceni.
31 martie. Departamentul de Stat al SUA intra in joc, confirmand ca Munaf e si cetatean american. Asadar, implicarea autoritatilor de la Washington devine oportuna si oficiala. Dinspre partea romana, pe firul cazului intra SIE, SRI si Directia de Informatii Militare a Armatei. Adam Ereli, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat al SUA, citat de AFP, a anuntat ca, in astfel de cazuri, la ambasada americana este mobilizata o echipa de monitorizare a rapirii, iar diplomatii americani tin o legatura stransa cu autoritatile de la Bucuresti. Oare cat de mult s-au implicat agentii americani pentru si mai ales dupa mutarea ostaticilor din prima locatie? E interesant, fiindca abia dupa acest moment Munaf s-a simtit cu adevarat prizonier si a inceput sa planga.
1 aprilie. Agentia Reuters difuzeaza pe flux patru fotografii cu ziaristii tinandu-si actele in mana. Ovidiu Ohanesian a povestit ca au fost facute in aceeasi zi cu filmarea cu carpete, adica pe 30 martie, la pranz. “Ziaristii au cazut in mainile unor talhari”, a fost parerea unui jurnalist irakian, stabilit la Bucuresti.
Ziua de 1 aprilie mai are o relevanta. Atunci, spune Sorin Miscoci, “vineri seara, am fost transferati in alta locatie”. El si Munaf in portbagajul unei masini, Ovidiu si Marie-Jeanne, intr-altul. Toti erau legati la ochi. Ovidiu a spus ca doar banuieste ca era colega de la Prima, fiindca nici n-a vazut-o, nici n-a auzit-o, ea avand un plasture pe gura, dupa cum i s-a spus.
In aceeasi zi, la Bucuresti, Omar Hayssam dispare de la domiciliu. Aflase ca la Bagdad pierduse partida? Ca ziaristii si Munaf ii fusesera suflati? Daca e real ce a spus judecatorilor vineri, si in acea zi fusese in “vizita” la Cotroceni, la presedintele Basescu.
Legat de transferul ostaticilor se mai ridica niste intrebari. Gruparea care ii preluase era suta la suta araba si mai periculoasa, asa cum a “transpirat” de curand in presa din surse ale armatei? Sau “jocul” fusese preluat de agentii americani, asa cum au existat zvonuri la vremea respectiva? Probabil ca raspunsurile sunt deja clasificate.
2 aprilie. Pe un site de pe internet apare informatia ca rapitii au fost eliberati si vor sosi in acea noapte pe aeroportul Otopeni. OTV difuzeaza stirea si toata presa se mobilizeaza. Curios e ca la fata locului nu au fost numai jurnalisti, ci si reprezentanti ai autoritatilor. Apar primele declaratii dinspre partea franceza, facandu-se o paralela cu cazul jurnalistei Florance Aubenas.
3 aprilie. In tot mai multe ziare apar informatii din sfera serviciilor secrete romanesti care dau ca iminenta incheierea crizei prin eliberarea jurnalistilor. Intoxicare? Graba? Stiau agentii de mutarea dintr-o locatie intr-alta a ostaticilor, la un alt grup?
4 aprilie. In “Evenimentul zilei” apare un interviu cu iubitul lui Marie-Jeanne, care povesteste: “In ziua rapirii (luni, 28 martie), pe la 19.30 -19.40, stateam de vorba cu ea. Imi spusese ce mai are de facut. Joi seara (31 martie) trebuia sa se imbarce si vineri dimineata ar fi trebuit sa o astept la aeroport (Atentie! Rezervarile Tarom pentru intoarcere erau pentru data de 7 aprilie!). Discutia de dinaintea mesajului a fost una normala, o discutie lejera. La 20 de minute dupa ce am discutat cu Marie-Jeanne (deci, ora 20.00), am primit mesajul ŤAm fost rapiti. Nu e o gluma. AjutorÅ¥.”
Avand in vedere ca la Bagdad ceasul arata cu o ora mai mult, ora rapirii este 21.00. Deci afara era intuneric, iar rapitorii, oricat de agiamii or fi fost, e greu de crezut ca nu au sesizat lumina ecranului mare al telefonului Nokia.
Nu-i asa ca soferul se uita cam des in oglinda retrovizoare cand transporta in portbagaj doi insi proaspat rapiti?
Tot “Evenimentul zilei” il “prinde” pe 4 aprilie pe telefonul lui Hayssam pe un cetatean care se prezinta a fi fratele, Mukles Omar. “Haideti sa facem liniste doua zile (oare unde am mai auzit des aceasta formula?!) pana la intoarcerea ziaristilor acasa”, spune omul cu nume ciudat?
Pana si presedintele Uniunii Arabe din Romania, Mohammad Yassim, a lansat ideea linistitoare ca “in doua-trei zile vom avea informatii certe despre soarta jurnalistilor”. Daca ne reamintim si corespondenta din Bagdad a lui Mile Carpenisan, de la Antena 1, e fireasca intrebarea: Sa fi fost totusi recuperati cei patru din mainile gruparii comandate de Omar in seara zilei de 1 aprilie, atunci cand Sorin a povestit ca au fost transferati din casa cu carpete in beciul intunecos? Oare nu informatiile despre aceasta “eliberare” au fost clasificate? Caci despre modul in care au ajuns in mainile autoritatilor romane de la Bagdad, ziaristii ne-au povestit.
5 aprilie. Presedintia anunta ca Omar Hayssam a fost arestat. Comunicatul se refera si la “actiuni conexe”, desfasurate la Bagdad, despre care, ulterior, aveam sa aflam ca se refera la arestarea a 9 irakieni. E vorba de grupul care i-a tinut ostatici in prima locatie.
Ne va spune presedintele Basescu adevarul despre cel de-al doilea grup de rapitori, care s-au despartit atat de bucurosi de ostatici incat le-au facut si cadouri? Vom afla de ce arabilor nu le-a trebuit nici aurul lui Marie-Jeanne, nici telefonul-minune al lui Sorin, ci doar camera de luat vederi si aparatul foto? Ni se va explica de ce Munaf-complicele s-a supus de bunavoie regimului de teroare al fratilor sai, rapitorii, si ce l-a facut sa planga ca un copil pe umarul lui Ovidiu sau al lui Sorin? Probabil ca nu.

Recomandări

Marcel Ciolacu a anunțat data la care România va intra în Schengenul terestru, după întâlnirea cu Mark Rutte

Ce cred jurnalistii care au stat de vorba cu ostaticii

Madalin Ionescu, realizatorul emisiunii “Miezul problemei” difuzata la National TV, l-a avut ca invitat in studio pe Ovidiu Ohanesian. Ion Cristoiu, invitat la B1 de “Nasul”, a dialogat cu Sorin Miscoci. Le-am solicitat sa ne raspunda la doua intrebari: 1. Credeti ca nu prea stiu ce li s-a intamplat sau ascund ceva? 2. La ce intrebare nu ati primit raspuns?

Madalin Ionescu

1) Am vorbit cu Ovidiu aproape doua ore, joi, inainte de emisiune. Stie cu siguranta mai multe decat spune. Asta nu inseamna ca ascunde, intr-un sens malefic, informatii compromitatoare pentru el sau colegii sai. E nevoit sa respecte un “deal” intre rapitori si autoritati. Rapitorii nu le-ar fi dat drumul fara un ŤgajÅ¥ (bani din partea autoritatilor, alte interese, vieti de persoane). Ovidiu, Sorin si Marie-Jeanne pot fi inca in pericol. Mai mult, de modul in care vorbesc sau tac s-ar putea sa depinda viata altor ostatici.
2) Mi-a raspuns asa cum a putut la toate intrebarile. A facut si dezvaluiri. Una sau doua dintre acestea l-ar putea costa ruperea relatiei cu Marie-Jeanne.
Ion Cristoiu

1) In zilele in care au fost “la vila lui Basescu”, au fost instruiti sa fie cat mai confuzi. De ce respecta instructiunile Autoritatii intr-o democratie unde jurnalistului rebel nu i se pot intampla lucruri foarte grave? Pentru ca sunt santajati. In timp ce ei sunt confuzi, Autoritatea da drumul in presa la numeroase documente care ii fac suspecti. Este o operatie tipica de servicii secrete prin care se decredibilizeaza o posibila confesiune publica. Singura lor sansa ar fi fost daca la conferinta de presa, urmarita de intreaga tara, unul dintre ei ar fi luat microfonul si ar fi dat pe fata cacealmaua.
2) Nu mi-au lamurit circumstantele rapirii in contextul in care eu le stiu pe de rost.

Urmărește-ne pe Google News