ComenteazăInstigarea la ură, consecința unei societăți needucate
Procurorii români nu au fost fermi cu persoanele acuzate de intoleranță și instigare la ură. Un singur dosar a ajuns în instanță, deși au existat peste 100 de plângeri.
Mircea Toma
”Degetul se îndreaptă către Ministerul Public, către procurori. Productivitatea lor este flagrant minimă, spre zero. Un caz la 107 sesizări pe un articol și mai sunt, pe o altă lege, încă vreo 40. Nu avem o informație din interiorul instituției ca să putem evalua ce se întâmplă acolo, dar consecința este vizibilă, faptul că nu se transmite un semnal către societate. Ideea este să nu-i pedepsești pe oameni pentru a-i pedepsi pe aceia, ci pentru a folosi această experiență educativ, pentru cultura unei societăți. Vocea parchetului este cea mai sonoră. Când cineva este condamnat penal pentru că a instigat la ură e mult mai puternic decât o amendă la CNA sau una acordată de CNCD, celelalte două instituții relevante. Ne lipsește activitatea acestei instituții, din spectrul celor care ar putea trasa granița limitelor libertății de exprimare. Eu spun că este vorba despre lipsa experienței în domeniu. Cred că procurorii au nevoie de un exercițiu teoretic ca să aibă curaj să folosească legea. Se tem să o folosească”, spune Mircea Toma, directorul Active Watch.
„Conform acestor date, în perioada de referință au existat 107 cauze de soluționat cu privire la infracțiunea de incitare la ură sau discriminare, prevăzută de art. 369, Cod Penal. Dintre acestea, 38 de cauze au fost soluționate până la finalul anului 2016 (puțin peste o treime). Cu o singură excepție, toate cauzele au fost soluționate prin netrimitere în judecată. Au rămas de soluționat 59 de cazuri, dintre care 10 cu autor necunoscut. Un singur inculpat, persoană fizică, a fost trimis în judecată. Nu s-a dispus în niciun dosar arestarea preventivă”, se arată în raportul Active Watch.
Raportul semnalează punctual formele de intoleranță în spațiul public:
- ”Maghiarii, romii și minoritățile sexuale au fost ținta predilectă a discursurilor intolerante și instigatoare la ură.
- Discursul instigator la ură de factură violentă tinde să fie utilizat mai degrabă de comunicatori activi la nivel local, nu național.
- De regulă, manifestările publice care au ca scop exprimarea unor mesaje intolerante sau de ură (adunări, proteste etc.) tind să atragă un număr mic de persoane.
- Există în continuare manifestări extreme ale antisemitismului.
- Discursul islamofob și anti-refugiați s-a diminuat odată ce presa și-a pierdut interesul față de criza refugiaților, însă nu a dispărut cu totul.”
”A fost un element pozitiv că presiunea dinspre refugiați a scăzut și a dispărut preocuparea față de musulmani, de unde se vede că e doar conjuncturală, nu există o aversiune față de musulmani. Ea se poate reaprinde dacă nu pregătim atitudiune semenilor noștri ca să înțeleagă ce înseamnă asta. Batem pasul pe loc la nivelul educației întregii societăți. Avem nevoie de o intervenție prin sistemul educațional instituțional din România, în primul rând, pentru formarea cadrelor didactice”, crede Mircea Toma.
Consiliul Național al Audiovizualului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, două dintre instituțiile care veghează la limitarea discursului instigator la ură, au dat amenzi, în 2017, de doar 100.000 de euro. Raportul Active Watch s-ar putea extinde și în țările din regiune, într-un proiect finanțat prin fonduri norvegiene.
Citește și:
VIDEO / Șoferul microbuzului implicat în accidentul din Ungaria ar fi făcut LIVE pe Facebook în momentul tragediei