Marea majoritate a românilor stabiliți legal în afara granițelor, 3,6 milioane, trăiesc astăzi în cele 36 de țări, precum Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Turcia, Austria, SUA, Canada, Australia ori Japonia care fac parte din OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
La nivelul OECD, diaspora românească este a cincea ca mărime, după cea mexicană, cea chineză, cea indiană și cea poloneză, și continuă să crească, arată un raport realizat de OECD la comanda Ministerului Afacerilor Externe din România.
În 2015-2016, 3,6 milioane de persoane născute în România (17%) trăiau în ţările OCDE, dintre care 54% erau femei. Între 2000-2001 şi 2015-2016, numărul emigranţilor români a crescut cu 2,3 milioane. Italia, cu aproape o treime din populaţia emigranților români (peste 1 milion), a fost țara gazdă lider, urmată de Germania (680 000) şi Spania (573 000), potrivit documentului, intitulat ”Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants” (Talent în străinătate: o recenzare a emigranţilor români).
Aproximativ 25% dintre românii care trăiesc în România şi-au exprimat, în ultimii ani, dorinţa de a se stabili definitiv în străinătate dacă ar avea posibilitatea, unul dintre cele mai mari procente înregistrate în regiune.
De asemenea, aproape jumătate dintre persoanele în vârstă de 15-24 de ani din România au declarat că intenționează să emigreze, informează Agerpres.
Emigranţii români lucrează în cea mai mare parte în meserii slab calificate, iar dintre cei cu studii superioare, mulţi sunt supracalificaţi, se spune în raport.
În ţările OCDE, emigranţii români au de trei ori mai multe şanse decât cetăţenii ţării în care au emigrat de a lucra în activități care implică o muncă necalificată sau semi-calificată și jumătate au șanse de a lucra în locuri de muncă cu înaltă calificare.
Aproape jumătate din românii cu studii superioare care au emigrat în ţările OCDE ocupă locuri de muncă cu nivel scăzut de calificare.
Emigranţii din România au reprezentat cel de-al şaselea cel mai mare grup de emigranţi în ţările OCDE în 2015-2016 şi cel mai mare grup de emigranţi din regiunea vecină a României.
Între 2000-2001 şi 2015-2016, numărul acestora a crescut cu 2,3 milioane până la 3,4 milioane. Cea mai mare parte a acestei creşteri (1,1 milioane de emigranţi) a avut loc între 2005-2006 şi 2010-2011.
Ţările europene din OECD au înglobat 90% din totalul emigranţilor români din zona OCDE în 2015-2016, iar 67% au locuit în Italia, Germania sau Spania.
Creşterea numărului acestora a fost deosebit de ridicată în Italia, Spania şi Regatul Unit, în mare măsură determinată de emigranţi tineri şi recenţi, deşi creşterea a avut loc în perioade diferite în fiecare ţară.
Majoritatea emigranţilor români nu sunt cetăţeni ai ţării gazdă
Recent, naturalizările (acordarea unui străin a calității și dreptului de cetățean al țării în care locuiește) din ţări ale Uniunii Europene, cum ar fi Italia, Germania şi Regatul Unit, au crescut puternic. În schimb, în Statele Unite şi Ungaria naturalizările au scăzut.
Tendinţele recente în emigrarea din România
Fluxurile migraţiei legale anuale din România în ţările OCDE au atins un maxim de 560 000 în 2007 şi au crescut de cinci ori în general de la aproximativ 88 000 în 2000 la 415 000 în 2016.
Atât aderarea României la Uniunea Europeană, cât şi criza economică globală au influenţat puternic evoluţia tendinţelor emigrării româneşti şi a ţărilor de destinaţie specifice.
În 2016, emigranţii români au reprezentat 6% din intrările în ţările OCDE, în creştere de la doar 3% în 2000.
După o creştere constantă cu aproximativ 17% pe an între anii 2000 şi 2006, o creştere imputabilă ridicării vizelor Schengen pentru români, emigraţia românească s-a dublat din 2006 până în 2007.
Italia (270 000) şi Spania (200 000) au atras cel mai mult din aceste fluxuri în 2007. Fluxurile către aceste două ţări au scăzut brusc în 2008 odată cu declanşarea crizei economice.
Caracteristicile emigranţilor români au fost destul de stabile în timp: în medie, majoritatea noilor sosiri din România între 2004 şi 2016 erau femei, aproape două treimi (62%) erau sub 30 de ani, mai mult de o treime (37% ) nu erau căsătoriţi la momentul sosirii şi 78% locuiau într-o gospodărie fără copii.
Problema oportunităţilor de angajare este principalul motiv pe care românii îl invocă pentru dorinţa lor de a-şi părăsi ţara.
Nivelul educaţional al diasporei române în ţările OCDE este în medie relativ ridicat, un sfert din emigranţi având studii superioare.
Deşi Italia găzduieşte majoritatea emigranţilor români şi pe cei cu cea mai scăzută educaţie dintre toate ţările OCDE, Germania este destinaţia principală pentru emigranţii români cu studii superioare.
Nivelurile de educaţie în rândul emigranţilor români variază foarte mult în funcţie de ţări, iar ţările din Europa de Sud, cum ar fi Spania sau Italia, sunt ţările în care emigranţii cu studii reduse sunt cei mai reprezentaţi.
În ultimii 15 ani, nivelul de educaţie al emigranţilor români nu este în creştere, ci este relativ stabil şi chiar a avut tendinţa să scadă uşor.
Potrivit raportului OCDE, emigranţii români încă se confruntă cu o discriminare destul de frecventă
Integrarea diasporei române pe piaţa muncii din ţările OCDE este complexă la nivel global. În pofida ratelor mai ridicate ale ocupării forţei de muncă, şi ratele şomajului în rândul emigranţilor români sunt mai ridicate decât cele ale nativilor, iar aceste decalaje s-au mărit după criza economică.
De asemenea, în ciuda ratelor mai ridicate ale ocupării forţei de muncă, crearea de locuri de muncă a fost deosebit de înceată pentru lucrătorii cu înaltă calificare.
În plus, principalele locuri de muncă ocupate de emigranţii români în ţările OCDE sunt slab calificate, în special cele pentru femei. Totodată, ratele de supracalificare ale românilor rămân ridicate şi au crescut în timp.
Deși distribuţia migranţilor români între sectoare este orientată spre sectoare de activitate slab calificate, emigrarea cadrelor medicale din România reprezintă o diasporă mare şi bine stabilită în zona OCDE.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică admite că fluxurile mari de emigranţi români din ultimii 10-15 ani în ţările OCDE, în special în statele membre ale UE, au dus la fluxuri semnificative de întoarcere în România. Totuși, este foarte greu de determinat gradul exact al acestor fluxuri de migraţie de întoarcere.