Următorii zece ani s-ar putea dovedi cruciali pentru viitorul omenirii, care este nevoită să ia măsuri radicale pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, avertizează un raport al ONU, citat de The Guardian, AFP și Agerpres.
Avertismentul lansat marţi de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) este mai clar ca oricând: dacă omenirea amână acţiunile imediate şi radicale necesare pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2), catastrofa climatică nu va mai putea fi evitată.
Pentru a păstra speranţa privind limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius, obiectivul ideal convenit prin Acordul de la Paris, emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui reduse cu 7,6% pe an, în fiecare an, de anul viitor până în 2030, conform raportului anual al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP).
Acest lucru înseamnă o reducere de 55% între 2018 şi 2030
Raport ONU:
În cazul oricărei întârzieri după 2020, ”obiectivul de 1,5 grade Celsius ar deveni rapid de neatins”.
În ceea ce priveşte limitarea încălzirii globale la +2 grade Celsius, emisiile ar trebui reduse cu 2,7% pe an, din 2020 până în 2030.
Creștere îngrijorătoare a nivelului emisiilor
Aceste emisii, generate în special de utilizarea combustibililor fosili, au crescut cu 1,5% pe an în ultimii zece ani şi nu există ”niciun semn de încetinire”, a subliniat UNEP notând noul record de 55,3 gigatone de CO2 în 2018.
Lumea este deja cu aproximativ 1 grad Celsius mai caldă în comparaţie cu era preindustrială, fenomen ce antrenează o înmulţire a dezastrelor climatice. Iar cu fiecare jumătate de grad în plus impactul schimbărilor climatice va fi mai grav.
Raport ONU:
Conform UNEP, dacă emisiile vor continua în ritmul actual, planeta s-ar putea încălzi cu între 3,4 şi 3,9 grade Celsius până la sfârşitul secolului. Şi chiar dacă statele semnatare ale Acordului de la Paris îşi respectă angajamentele, mercurul din termometre va creşte cu 3,2 grade Celsius.
ONU susţine însă că este încă posibil ca încălzirea globală să fie limitată sub +2 grade Celsius şi chiar sub +1,5 grade Celsius. Pentru aceasta, semnatarii Acordului de la Paris trebuie să-şi multiplice cu 3 ambiţiile pentru atingerea primului obiectiv şi cu 5 pentru cel de-al doilea. Iar aceste angajamente trebuie să fie urmate de o acţiune imediată.
Zece ani de procrastinare climatică
„Zece ani de procrastinare climatică ne-au adus acolo unde suntem”, a declarat pentru AFP Inger Andersen, director UNEP.
Această constatare ”sumbră” transmite un mesaj clar cu câteva zile înainte de reuniunea asupra climei a ONU COP25, care va avea loc la Madrid la începutul lunii decembrie.
Dacă nu luăm măsuri urgente acum (…), vom rata obiectivul de +1,5 grade Celsius
Inger Andersen, director UNEP:
Acordul de la Paris prevede o revizuire a angajamentelor statelor pentru COP26 de la Glasgow, la sfârşitul anului 2020, însă până în prezent doar 68 de ţări s-au angajat să facă acest lucru, niciuna nefiind membră G20, notează AFP.
Unele dintre acestea, care reprezintă 78% din totalul de emisii la nivel global, sunt de asemenea arătate cu degetul de UNEP. În cazul în care China, UE sau India şi-ar respecta angajamentele actuale privind reducerea emisiilor de CO2, cel puţin şapte membri, inclusiv Statele Unite sau Japonia, nu ar face-o.
Măsuri drastice propuse de ONU
ONU lansează câteva planuri de acţiune pentru ca ţările G20 să îşi aducă contribuţia la lupta împotriva schimbărilor climatice: interzicerea înfiinţării unor noi centrale electrice pe cărbune în China, dezvoltarea masivă a unei reţele de transport public în India sau introducerea maşinilor noi cu emisii zero până în 2030 în Statele Unite.
Aceste schimbări radicale ale economiei nu pot fi realizate fără o schimbare profundă ”a valorilor, normelor şi culturii consumatorilor
Raport ONU:
O tranziţie la scară largă care va întâmpina, fără îndoială, ”obstacole şi provocări economice, politice şi tehnice” şi care va trebui să fie însoţită de măsuri sociale pentru ”a evita excluderea şi rezistenţa la schimbare”.
De asemenea, eforturile vor implica investiţii masive. De exemplu, într-un scenariu de +1,5 grade Celsius, UNEP evocă în sectorul energetic investiţii de 1.600 – 3.800 miliarde de dolari pe an între 2020 şi 2050.
Iar dacă aceste costuri financiare sau sociale ale acestei tranziţii pot părea faraonice, tergiversarea va fi şi mai gravă – ”fiecare an de întârziere începând din 2020 va necesita reduceri mai rapide ale emisiilor, ceea ce va deveni din ce în ce mai costisitor, improbabil şi dificil” , a insistat UNEP.
Dovada: dacă omenirea ar fi început să acţioneze serios din anul 2010 emisiile ar fi trebuit reduse cu doar 0,7% pe an pentru +2 grade Celsius şi cu 3,3% pe an pentru +1,5 grade Celsius.
Este deja prea târziu?
Însă pentru John Ferguson, analist la Economist Intelligence Unit, probabil că este deja prea târziu din cauza decalajelor dintre promisiunile statelor şi ceea ce se întâmplă în realitate.
Acest decalaj explică pesimismul meu asupra faptului că nu putem limita încălzirea la +1,5 grade Celsius
John Ferguson, analist Economist Intelligence Unit:
ONU a avertizat luni că principalele gaze cu efect de seră care determină încălzirea globală au atins noi recorduri în anul 2018, nefiind observat ”niciun semn de încetinire”. ”Nu există niciun semn de încetinire, şi cu atât mai puţin de diminuare, a concentraţiei de gaze cu efect de seră din atmosferă, în ciuda tuturor angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris privind clima”, a subliniat secretarul general al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM), Petteri Taalas, cu ocazia publicării buletinului anual privind concentraţiile de gaze cu efect de seră.
Acest raport nu ia în calcul cantităţile de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă, ci pe cele care se menţin, având în vedere că oceanele absorb aproximativ un sfert din emisiile totale, la fel ca şi biosfera, care include pădurile.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, dioxidul de carbon (CO2), care este asociat cu activităţile umane şi constituie principalul gaz cu efect de seră care persistă în atmosferă, a înregistrat un nou record al concentraţiilor în 2018, cu 407,8 părţi pe milion (ppm), respectiv cu 147% peste nivelul preindustrial din 1750.
Îngrijorarea OMM este cu atât mai mare cu cât creşterea anuală a concentraţiei de CO2, care persistă timp de secole în atmosferă şi chiar mai mult în oceane, a fost superioară ratei medii de creştere în ultimii 10 ani. Conform observaţiilor cercetătorilor, concentraţiile de metan (CH4), al doilea cel mai important dintre gazele cu efect de seră persistente şi protoxidul de azot (N2O), au crescut, de asemenea, mai mult decât media anuală din ultimul deceniu.