ComenteazăLa aproape trei luni de la dezastrul care a lovit comuna doljeana Rast, imaginea localitatii pare una apocaliptica. Peste tot se vad urmele lasate de Dunarea involburata, la tot pasul troneaza ruinele care au adapostit candva sute de familii, iar pe fetele localnicilor, de cele mai multe ori, se poate citi doar resemnare, dar si o mare neliniste.
Viata oamenilor din Rast nu va mai fi niciodata la fel, pentru ei timpul care a trecut de la dezastru, dar si timpul care va veni, insemnand doar durere, dezamagire si neincredere. Nici pentru cei care au mai ramas printre ruinele din comuna, dar nici pentru cei care locuiesc in taberele de sinistrati, viata nu mai inseamna decat un lung sir de zile petrecute dupa acelasi tipar chinuitor.
Una dintre zonele cele mai afectate de inundatiile care au avut loc in primavara este linia 5 a comunei. De fapt, acum se poate vorbi doar despre fosta linie 5, intrucat casele situate in zona respectiva au fost distruse in totalitate. Practic, linia 5 nu mai exista, iar cei care au trait o viata in casele situate acolo isi duc traiul, acum, intr-o tabara de corturi, in plin camp, in conditii extrem de vitrege. Lasand la o parte faptul ca nu au curent electric sau WC-uri, ca au doar o singura fantana de unde si cei de la cele mai indepartate corturi cara apa cu bidoanele, cele 30-40 de familii isi petrec zilele toride sau cele vijelioase si ploioase cu teama in suflete. Putini dintre oamenii din tabara au un aragaz cu butelie pe care sa poata gati cate ceva, majoritatea gatind la focul facut in fata corturilor, pe pirostrii.
„Cred ca sunt 50 de grade in cort”
In ultima perioada, cand temperaturile de afara au trecut binisor de 35 de grade, oamenii spun ca nici sa gateasca nu mai pot, intrucat mancarea se strica in doar doua ore. Mai mult, ei spun ca nici in corturi nu pot sta peste zi, caldura din ele fiind insuportabila. Maria si Constantin Negoianu, in varsta de 68, respectiv 72 de ani, n-au mai ramas cu absolut nimic dupa inundatii si traiesc acum intr-o baraca in care, la ora 11.30, sunt cel putin 45-50 de grade Celsius.
“Nu se poate sta inauntru. E ca intr-o sera, cred ca sunt 50 de grade. Norocul nostru e ca suntem mai aproape de fantana. Apa, intr-o noapte, ne-a luat tot. Casa s-a daramat. Am ramas doar cu hainele de pe noi. Patul pe care dormim ni l-a dat un om de pomana, ca ale noastre de le-am avut in casa au putrezit. Si ce-am mai primit cateva haine de la ajutoare. Frigiderul l-a luat baiatul de pe apa, ca plutea. Dar o sa-l dam la fier vechi acum, ca nu mai merge”, povesteste Maria Negoianu. Cei doi soti au impreuna pensii care, cumulate, nu depasesc doua milioane de lei vechi. Ei au doi baieti, care locuiau impreuna cu ei in casa care a fost luata de ape.
„Ne doare sufletul sa vedem ce am ajuns”
“Aici, in corturile de langa noi, stau baietii. Intr-unul sta fiul cel mic, care are 42 de ani si o fetita de 7 ani, iar in celalalt, baiatul cel mare, care este acum la spital, ca e bolnav de ciroza. Dar in corturile alea intra apa si cand ploua ne inghesuim toti aici. Acum baiatul cel mic a plecat in sat, sa-si caute ceva de lucru. Ca bani n-avem. Traim toti din pensiile noastre, cam un milion noua sute luam impreuna, si alocatia fetei”, spune Constantin Negoianu.
La intrarea in Rast, multe familii nu s-au indurat sa-si paraseasca agoniseala de-o viata, chiar daca aceasta se rezuma acum doar la ruine. Pe strada Drumul Bailestilor, cateva zeci de case arata la fel: mormane de moloz si lemne, cativa pereti crapati care au avut “norocul” sa mai ramana in picioare, iar printre toate acestea cateva suflete care-si plang zilele nefericite. Una dintre aceste familii, Aurelia si Marian Barbut, in varsta de 22, respectiv 33 de ani, traiesc impreuna cu cei doi copii de doi si patru ani intr-o baraca amenajata in curtea casei.
“Casa nu mai poate fi locuita. O parte e cazuta, iar ce a ramas in picioare s-a inclinat. Nu ne ajuta nimeni. Din casa am salvat doar doua paturi si cateva haine. Noi nu avem locuri de munca, nici ajutor social, traim doar din alocatia copiilor, de 480.000 de lei. Ne doare sufletul sa vedem ce s-a ales de ce-am avut noi aici”.
„Lucrurile se misca destul de greu”
Autoritatile locale din Rast spun ca nu au uitat de sinistrati, dar fac tot ce pot in limita sprijinului pe care-l primesc de la cele judetene, dar si de la Guvern. “Le-am mai dat ulei, faina, malai, fasole, paste fainoase, conserve. Facem si noi ce putem. Abia am reusit sa nu pierdem cele 170 de miliarde de lei promisi de Guvern pentru infrastructura si alimentare cu energie electrica. Dar lucrurile se misca destul de greu. Casele continua sa cada, din cauza panzei freatice care se ridica si se infiltreaza in constructiile si asa subrezite.
La inceputul lui iulie sunt asteptate modulele, in prima saptamana vor veni 150, iar apoi, esalonat, in fiecare saptamana, pana la 430. Am inteles de la cei din Carna si Negoi ca vor mai renunta de acolo la module, asa ca vom mai primi si de la ei 100. Apoi vom vedea cum vom putea demara lucrarile la noul amplasament al satului care va fi stramutat”, spune primarul comunei Rast, Iulian Silisteanu.