Conform studiului, râsul, ca şi comportament social, este înnăscut, instinctiv, în timp ce plânsul sau alt mod de vocalizare emoţională a nefericirii sau a durerii este învăţat pe parcurs.

La studiu au participat 16 voluntari, dintre care jumătate erau surzi. Aceştia au fost puşi să să emită sunete care să exprime anumite emoţii, fără să apeleze la ajutorul cuvintelor, informează Agerpres.

Interpretarea unor emoţii precum tristeţea, frica, uşurarea după depăşirea unui obstacol, furia, ilaritatea şi altele a fost înregistrate şi prezentate apoi unui alt grup de 25 de voluntari cu auzul normal, care au fost rugaţi să identifice fiecare emoţie exprimată audio. Doar râsul şi suspinul de uşurare au fost uşor de identificat de pe înregistrările voluntarilor surzi, în rest, toate celelalte sunete, inclusiv plânsul şi strigătele de teamă, au fost mult mai uşor de identificat corespunzător când au provenit de la voluntarii fără dificultăţi de auz.

Având în vedere faptul că voluntarii surzi din naştere nu au avut niciodată şansa de a auzi pe cineva râzând, oamenii de ştiinţă au tras concluzia că oamenii se nasc ştiind cum să râdă, iar exprimarea tristeţii prin plâns este un comportament învăţat şi nu înnăscut.

 
 

Urmărește-ne pe Google News