Rasul lui Tariceanu

Sesiunea parlamentara e bruiata de nazbatia lansata de Mircea Geoana dupa o noapte buimaca pe la Bran, cand, fara a se consulta cu toti membrii conducerii de varf a partidului, a trambitat motiunea de cenzura. Ca sa nu-l faca de ras, dupa o saptamana, colegii din staff au confirmat depunerea motiunii dar, evident, deruta a continuat pe tema pasilor urmatori, lideri marcanti nesfiindu-se sa critice pe fata pripeala lui Geoana. PSD a intrat intr-o fundatura din care va iesi cu greu, ca racul si sifonat. Dupa ce si-a facut mai toate poftele pe seama liberalilor, PSD nu are nici o sansa sa se vada la guvernare, cu Geoana prim-ministru. Singura modalitate prin care ar putea intra in Palatul Victoria ar fi negocierea catorva posturi de ministru in Cabinetul Tariceanu. Cum recunoscutul sforar Hrebenciuc deja se pare ca a initiat tratativele, cam asa se va si intampla.

Pentru ca varianta ca PSD sa se lipeasca de PD are slabe sanse; poate doar daca ar accepta umilinta de a fi in subordinea lui Boc. Intre timp, si celelalte partide parlamentare cauta sa smulga din aceasta harababura maximum de profit electoral, mai cu seama cerand toate adoptarea unor masuri populiste cu un impact insuportabil asupra bugetului pe 2008. Premierul si ai lui lasa senzatia ca sunt imuni la aceasta targuiala si ca aproape ii apuca rasul in fata atator cereri-santaj. Tariceanu imi aduce aminte de snoava cu Rabinul Varsoviei ocupate de nazisti. Periodic, era scos din ghetou si dus la Gauleiter-ul neamt, care ii cerea sume imense de bani, amenintandu-l cu executarea unor coreligionari. Rabi plangea, isi smulgea barba, se jura ca n-are, dar pana la urma platea. Pana intr-o zi cand a inceput sa rada cu hohote. ‘Lasati-l in pace, inseamna ca chiar nu mai are de unde’, a zis Gauleiter-ul.

Urmărește-ne pe Google News