ComenteazăÎntr-un gest neobişnuit pentru relaţiile dintre două mari biserici ortodoxe, Patriarhia Ierusalimului, care-l are în frunte, din august 2005, pe Patriarhul Theofil al III-lea, a anunţat printr-un comunicat ruptura comuniunii de Biserica Ortodoxă Română. Cauza acestei decizii luate de Sf. Sinod de la Ierusalim ar fi construirea unui aşezământ bisericesc românesc la Ierihon, fără încuviinţarea Patriarhiei Ierusalimului, care, conform comunicatului acesteia, “a fost pusă astfel într-o situaţie dificilă. Atribuţiile sale canonice (…) au fost ameninţate în mod deschis şi arbitrar”.
Patriarhia Română, surprinsă
Decizia Ierusalimului înseamnă, în plan concret, încetarea pomenirii numelui PF Daniel, Patriarhul BOR, în bisericile care se află sub conducerea Patriarhiei Ierusalimului, dar şi caterisirea lui Ieronim Creţu, reprezentantul Patriarhiei Române în Ierusalim, gest apropiat de cel al expulzării unui ambasador al unei ţări străine.
În răspunsul său, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că decizia Ierusalimului este una unilaterală. Purtătorul de cuvânt al BOR, preotul Constantin Stoica, a declarat pentru Mediafax că ridicarea aşezământului a fost făcută cu acordul fostului Patriarh al Ierusalimului: “Fără binecuvântarea Patriarhului Diodor nu puteam începe lucrările la aşezământul românesc de la Ierihon”.
Biserica-mamă a creştinătăţii
Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului este cea mai veche Biserică creştină din Ţara Sfântă şi e considerată “Biserica-mamă” a întregii creştinătăţi. La început, ea a fost condusă chiar de Sf. Iacob, “fratele Domnului”, căruia i-a urmat un lung şir de episcopi.
În anul 451, Scaunul episcopal din Cetatea Sfântă a fost proclamat Patriarhat. Patriarhia păstrează şi astăzi în custodia ei multe dintre locurile sfinte care marchează momente ale vieţii pământene a Mântuitorului: Biserica Naşterii Domnului din Bethleem şi Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.