ComenteazăÎn martie 1992, Republica Moldova nu avea încă o armată. Pe front au fost trimiși voluntari și polițiști neînarmați. La 28 de ani distanță, au rămas rănile familiilor și multe întrebări fără răspuns.
Alexei Gaze a fost unul dintre tinerii care au murit. A fost răpus de gloanțe chiar din prima zi de conflict. După 28 de ani, soția lui Alexei, Valentina, își aduce aminte de clipele de groază prin care a trecut.V
La 25 de ani, să rămâi cu un copil în braţe, practic în drum, şi fără niciun sprijin. Am rămas pierdută. Nu ştiam cum să trăiesc mai departe, cum să-mi cresc fetiţa. Noi am vrut chiar în acea primăvară să pornim construcţia casei. Materialele au rămas, dar nimeni nu avea cum să ridice acea locuinţă. Eu de una singură nu puteam.
Valentina Gaze, văduvă:
Cu aceeaşi durere, Tatiana Isaico povestește că vestea despre moartea soțului ei în războiul de pe Nistru a venit ca un trăsnet.
”Am simţit un gol. Eram cu copiii la părinţi şi când ne-au dat vestea la miezul nopţii… (femeia plânge). Nu pot descrie această situaţie. Copiii erau mici: băiatul avea 6 ani, iar fetiţa 9”, povestește văduva.
”Eroii nu mor niciodată”, spun camarazii de luptă care în fiecare an îi comemorează pe tinerii care au pierit atunci. ” Toţi băieţii şi-au făcut datoria cinstit faţă de ţară şi de neam, la fel ca şi noi. Bunul Dumnezeu ne-a lăsat în viaţă, dar este de datoria noastră ca noi să nu-i uităm niciodată şi să-i pomenim”, spune veteranul Sergiu Tătaru.
300 de tineri au murit în 1992
Aproape 300 de tineri moldoveni şi-au pierdut viaţa, în urmă cu 28 de ani, în timpul luptelor din Cocieri, Coşniţa şi Tighina. Luptele s-au încheiat odată cu semnarea acordului moldo-rus. Document semnat la Moscova în prezenţa liderilor separatişti – toţi fiind cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Acordul prevedea încetarea imediată a focului, crearea unei ,”zone de securitate”, constituirea unor forţe de menţinere a păcii din militari ai Rusiei, ai Republicii Moldova şi ai regiunii separatiste. Acordul a fost primit de către soldații ce stăteau în tranșee ca o trădare din partea autorităților de la Chişinău.
Familiile celor căzuţi la datorie în războiul de pe Nistru primesc în fiecare an pe data de 2 martie un ajutor material în jur de 120 de RON. Bani mult prea puțini ca să trăieşti din ei, spun văduvele şi veteranii de război. Semnificaţia acestui tragic eveniment se limitează doar la o singură zi pe an, în timp ce combatanții, dar şi întreaga societate, vor reîntregirea ţării.