„Cum intri în Arene, pe partea stângă sunt nişte case. Iar peretele era destul de scorojit şi se vedea urât înspre intrare. Primesc un telefon dimineaţă, la 7 fără un sfert: «Domnul Ţiriac te aşteaptă la 7.30 la Arenele BNR». Am ajuns cu 15 minute întârziere, cu dungi de somn pe faţă. Dânsul era acolo, mă aştepta: «Ce faci cu peretele ăsta?!». Turneul se organiza atunci în septembrie, era vară, şi cum bătea soarele în peretele ăla, nici nu puteam să mă uit la el. Nu înţelegeam ce am de făcut. «Omule, dă-i şi tu o culoare!»”, a povestit Hodor.
Relatarea acestuia continuă: „A doua zi dimineaţă, iar întâlnire. La 7.30, eram cu lecţia învăţată. Tot la perete ne-am întâlnit. «Dumitale îţi place ce culoare i-ai dat? De ce i-ai dat verde?». I-am spus: Uite, că gazonul ăsta… «Bă, gândeşte-te şi tu, nu verde, că e prea strident. Fă-l mai neutru, fă-i ceva». Dacă-l facem alb, m-am gândit că nu mai poate să zică nimic. A treia zi, întâlnire la perete. Zice: «De ce l-ai făcut alb?». Am zis să nu-l mai fac altă culoare. «Dumneata realizezi că, dacă vine soarele şi se reflectă pe terenul din spate, ăia nu mai pot să joace?!»”, a adăugat Hodor
Acesta a relatat și cum a rezolvat dilema peretelui cu probleme: a instalat un panou uriaş cu precedenţii câştigători ai competiţiei, panou care acoperă şi acum peretele.
foto: Hepta