O înregistrare video care o arată pe Salwa izbucnind în râs când aude zgomotul exploziilor a devenit virală pe rețelele sociale, o mărturie a realității cotidianului suprarealist și amar al locuitorilor din Idilb, ținta unei ofensive a regimului în nord-vest.
„E un avion sau un obuz?”, întreabă amuzat tatăl, în timp ce se aude un bombardament din ce în ce mai puternic.
„Un obuz”, răspunde fata, surâzând. „Când vine, o să râdem”, continuă ea.
Într-o altă înregistrare, Salwa stă pe genunchii tatălui său. Zgomotul unei bombe lansate de un avion îi stârnește râsul.
„Spune-mi Salwa, ce a făcut avionul?”, întreabă tatăl. „Avionul a venit și am râs mult. Avionul ne-a făcut să râdem, ne spune: râdeți de mine, râdeți de mine”, răspunde ea.
Potrivit hotnews.ro, un corespondent AFP s-a întâlnit cu tatăl de 32 de ani la Sarmada, o localitate din provincia Idlib, ultimul mare bastion jihadist și rebel care se confruntă acum cu ofensiva puterii siriene și a aliatului său rus.
Abdallah al-Mohamed s-a refugiat aici după ce a fugit cu familia sa din Saraqeb, o altă localitate din Idlib recucerită de forțele regimului.
Dar loviturile aeriene continuă zilnic la Sarmada.
Mohamed a explicat că acum un an Salwa plângea când auzea zgomotele artificiilor. I-a explicat atunci că sunt doar copii care celebrează Aid al-Fitr, sărbătoarea musulmană care marchează sfârșitul ramazanului.
„După asta, de fiecare dată când auzea avioanele în aer (…) îi spuneam: +hai să râdem împreună, sunt copii care se joacă și e Aid+”, povestește tatăl.
„Am încercat să o fac să creadă că ce se întâmplă (…) este ceva nostim”, continuă Mohamed.
Tatăl spune că fetița va înțelege mai târziu că aceste zgomote înseamnă, de fapt, moartea. Până atunci, ”va înțelege cine suntem și care e istoria noastră”, explică Mohamed.
De la jumătatea lui decembrie în aceste bombardamente care nu au scutit nici spitale, nici școli, au fost uciși peste 400 de civili, printre care și copii, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului.
ONU estimează că aproape 900.000 de oameni au reușit să fugă din calea violențelor.
Expuși ninsorilor, ploilor și temperaturilor de iarnă, familiile sunt nevoite uneori să-și petreacă nopțile în mașini sau în corturi instalate în mijlocul livezilor de măslini.
După nouă ani de războaie soldate cu peste 380.000 de morți, tatăl lui Salwa nu mai are speranțe.
„Am obosit să trimitem apeluri (de ajutor), nu mai avem nicio așteptare. Vrem doar o viață decentă pentru copiii noștri”, spune el.