Reacții la decizia Ucrainei de a elimina autorii ruși din manuale. Scriitorul Radu Vancu: „Literatura rusă nu e complicea lui Putin, ci proba că barbaria rusă nu va avea ultimul cuvânt”

Cursurile de limbă rusă, precum și operele scriitorilor ruși și bieloruși au fost eliminate din programa școlară a Ucrainei, a anunțat pe 16 august Ministerul Educației de la Kiev, preluat de publicația rusă din exil Meduza. Modificările vin pe fondul „provocărilor care au apărut ca urmare a agresiunii armate, pe scară largă, a Federației Ruse împotriva Ucrainei”, se arată în comunicatul oficial publicat de Ministerul Educației de la Kiev.  

„Anna Karenina”, oferită drept exemplu

Guvernul de la Kiev a hotărât ca operele literare rusești să fie înlocuite cu cărți scrise de autori internaționali. „Conform programei actualizate cu privire la «Literatura străină», în loc de cele rusești, vor fi studiate operele lui La Fontaine, O. Henry, Anna Gavalda, W. Stark, John Boyne, E. Schmitt, Joseph Roth, A. Granach etc.”, se arată în comunicat.

Și poeții ruși sunt înlocuiți de autori occidentali, precum Pierre Ronsard, Robert Burns, Johann Wolfgang von Goethe, Heinrich Heine și Adam Mickiewicz. 

Încă din iunie, ministerul a anunțat că operele literare care proslăvesc armata rusă vor fi scoase din programa școlară ucraineană. Exemplele pe care le-a dat Andrii Vitrenko, adjunctul ministrului educației, au fost romanele „Război și Pace” și „Anna Karenina”, scrise de Lev Tolstoi. 

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Rămân Gogol și Bulgakov

Elevii ucraineni vor studia însă creațiile literare ale unor autori „care au scris în rusă, dar a căror viață și operă sunt strâns legate de Ucraina”: Nikolai Gogol, Volodimir Korolenko și Mihail Bulgakov. În lista pentru lecturi suplimentare se regăsesc și cărțile „Douăsprezece scaune” de Ilf și Petrov și „Babi Yar” de Anatoli Kuznețov.

Au fost aduse modificări și la cursurile de istorie

Ministerul Educației din Ucraina a revizuit și modul în care este predată istoria. În studiul Uniunii Sovietice, fosta federație, din care a făcut parte și Ucraina, va fi prezentată drept un „stat de tip imperialist”. În plus, elevii ucraineni vor studia și războiul ruso-ucrainean, care a izbucnit în 2014, odată cu anexarea Crimeei de către Federația Rusă. 

„De vreme ce cultura nu împiedică barbaria, la ce bun cultura?”

Cum se justifică gestul de a cenzura autorii ruși? Răspunsul a fost căutat și în secolul trecut, într-un context similar: cum trebuia tratată Germania, după ce regimul lui Hitler a aruncat lumea într-un război mondial și a comis cel mai mare genocid din istorie? 

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

„Dosarul «cultura rusă versus barbaria rusă» reproduce dosarul «cultura germană versus barbaria germană», care a dominat în anii 50 discuțiile europene despre natura și, mai ales, despre funcția artei”, comentează pentru Libertatea Radu Vancu, poet, prozator, eseist, traducător și conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Având în vedere că nu doar programa școlară din Ucraina elimină operele rusești, ci și Occidentul respinge sau cenzurează, în această perioadă, reperele culturale ale Rusiei, Radu Vancu spune că dilemele au rămas aceleași ca în urmă cu peste șapte decenii. „Și atunci, și acum, întrebarea era aceeași: de vreme ce cultura nu împiedică barbaria, la ce bun cultura? De vreme ce muzica germană absolută, filosofia germană superlativă și literatura germană abisală n-au putut face poporul german suficient de uman încât să nu producă nazismul, la ce bun fiecare dintre ele? Și la ce bun toate împreună?”, spune scriitorul.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Revolta conținută în această întrebare e cea care l-a făcut pe Adorno să conchidă amar, în 1951, că a scrie poezie după Auschwitz e barbar. Și aceeași revoltă l-a făcut pe George Steiner să susțină, într-un articol din 1960, că limba germană e complicea lui Hitler.

Radu Vancu, scriitor și conferențiar:

Astfel se explică revolta împotriva culturii ruse, în special în Ucraina, spune Radu Vancu. „Așa cum Adorno nega dreptul moral la existență al poeziei după Auschwitz, tot astfel pentru orice ucrainean, dreptul moral la existență al literaturii ruse încetează după masacrul de la Bucha. Așa cum pentru Steiner limba germană fusese complicea lui Hitler, literatura rusă pare – în ochii celor mai mulți ucraineni – complicea lui Putin”. 

Panslavismul din literatura rusă

Scriitorul spune că pot fi identificate, în operele literare rusești, anumite idei și concepte care să susțină superioritatea istorică pe care Rusia și-a construit identitatea de-a lungul veacurilor. Prin urmare, asta ar putea da un temei moral acțiunilor guvernului de la Kiev. 

„Poți realmente detecta un puternic filon panslavist și antieuropean care, venind din anumite pagini ale lui Dostoievski și ajungând până la contemporani precum Zahar Prilepin, poate să pară – prin continuitate, persistență, masivitate și intensitate – însăși coloana vertebrală a întregii literaturi ruse. Astfel, e de înțeles – chiar dacă nu neapărat de aprobat – reacția viscerală de respingere a literaturii ruse de către ucraineni. Așa cum, la vremea ei, a fost de înțeles respingerea in corpore a culturii germane după nazism”. 

„Poezia e proba că oamenii pot fi omorâți, dar nu pot fi distruși”

În ce fel s-a schimbat discursul public față de cultura germană în trecut? „A fost nevoie de aproape două decenii pentru ca Adorno să înțeleagă că s-a înșelat. În ultima lui carte din timpul vieții, «Dialectica negativă» (1966), admite că n-a avut dreptate să spună că poezia nu are drept moral de existență după Auschwitz; dimpotrivă, spune el, poezia este dreptul inalienabil al omului de a țipa sub tortură. Între timp, Adorno îl citise pe Paul Celan, care alesese să scrie poezie în limba germană – deopotrivă limba mamei lui și limba asasinilor mamei lui”, explică Radu Vancu.

Poezia, spune undeva Celan, este ce rămâne după distrugere. Într-un fel, ea e proba faptului că oamenii pot fi omorâți, dar nu pot fi distruși. A scrie poezie splendidă în limba asasinilor înseamnă a învinge asasinii.

Radu Vancu, scriitor și conferențiar:

„Literatura rusă nu e complicea lui Putin”

„Literatura germană nu anula barbaria germană, dar era proba că barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt”, mai spune scriitorul. În această cheie, argumentează Radu Vancu, poate fi citită situația de azi: „Nu mă îndoiesc că, mai devreme decât în cazul discuției din Germania postnazistă, se va înțelege același lucru: că literatura rusă nu e complicea lui Putin. Că ea e proba că barbaria rusă nu va avea ultimul cuvânt”.

Creația rusească înseamnă și un puternic curent proeuropean

Scriitorul subliniază că literatura Rusiei nu este dominată doar de autori atașați de valorile rusești, ci „are și un filon puternic proeuropean, filo-uman și îndrăgostit de libertate”. Dă exemplul disputei dintre Dostoievski și Ivan Turgheniev. „Când autorul «Demonilor» îi reproșează că prin filo-europenismul lui trădează Rusia, Turgheniev îi răspunde: «Eu nu sunt rus, sunt german!»”, spune Radu Vancu. 

Și continuă cu alte exemple de autori ruși care fac parte din tagma lui Turgheniev. „Cehov e unul dintre cei mai filo-umani artiști care au respirat vreodată. După cum Mandelștam și Ahmatova sunt printre cei mai îndrăgostiți de libertate poeți ai întregului secol trecut. Niște îndrăgostiți de libertate trăind în cel mai liberticid stalinism – după cum, azi, Guzel Iahina și Ludmila Ulițkaia vorbesc deschis împotriva războiului în putinismul represiv și criminal”.

Aceasta e o cultură rusă pe care, nu mă îndoiesc, și ucrainenii vor vrea să o recupereze și din care inimile și creierele lor se vor hrăni cu folos. O vor iubi și vor ști să găsească în ea cantități de adevăr și de frumusețe de negăsit altundeva, în absența cărora și inima ucraineană ar fi mai săracă.

Radu Vancu, scriitor și conferențiar:

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro