3 comentariiCuprins:
Creaturile lente se ascund în principal în apele adânci și reci ale Atlanticului de Nord și Oceanul Arctic, fiind singurii rechini care pot rezista la temperaturile înghețate pe parcursul anului. Unele exemplare din această specie ar putea să fi înotat în aceste ape din perioada colonială. Cercetătorii încep acum să descopere cum este posibil acest lucru.
Oamenii de știință au suspectat de mult faptul că acesta are o durată de viață neobișnuit de lungă, datorită metabolismului lent. Nu exista o metodă de a determina precis amploarea fenomenului, până de curând.
În urma publicării în 2016 a unui studiu, s-a stabilit că rechinii din Groenlanda sunt vertebratele cu cea mai lungă durată de viață, trăind probabil în jur de 400 de ani, estimările fiind variate, între 272 de ani și peste 500 de ani.
Un alt studiu își propune să înțeleagă mecanismul din spatele acestei longevități
O echipă internațională de cercetători a devenit prima care a cartografiat genomul rechinului de Groenlanda, fiind secționat aproape 92% din ADN-ul său și oferind informații despre funcționarea internă a acestui pește longeviv.
Nu doar că reprezentarea genomului contribuie la cunoașterea structurii rechinilor și a modului în care funcționează corpurile lor. Oferă și indicii cu privire la motivele pentru care aceste animale au o durată de viață mare, au spus cercetătorii.
„Doar prin asamblarea genomului putem înțelege cu adevărat ce mutații, de exemplu, s-au acumulat în rechin și au dus la această durată de viață enormă”, a spus dr. Steve Hoffman, autor principal al cercetării și biolog computațional la Institutul Leibniz pentru Îmbătrânire din Germania.
„În acest sens, acest genom este un fel de instrument, dacă vreți, care ne permite nouă, și bineînțeles și altor cercetători, să studiem mecanismele moleculare ale longevității.”
Rechinii de Groenlanda cresc extrem de lent, cu mai puțin de 1 centimetru pe an, însă pot ajunge la peste 6 metri lungime.
Se bănuiește că cei mai bătrâni membri ai speciei ar putea supraviețui peste o jumătate de mileniu.
Genomul rechinului este foarte mare, potrivit cercetătorilor
Este de două ori mai lung decât cel uman și mai mare decât orice alt genom de rechin secționat până în prezent.
Aceștia analizează genomul pentru a înțelege semnificația dimensiunii asupra longevității rechinului.
Un motiv pentru un genom mai lung ar putea fi capacitatea rechinului de a-și repara ADN-ul.
Peste 70% din genomul său este format din gene „săritoare”
Rechinul din Groenlanda este unic prin faptul că peste 70% din genomul său este format din gene „săritoare”, care se pot deplasa în cadrul secvenței ADN prin duplicare, uneori fiind create mutații.
Duplicările sunt deseori denumite paraziți genetici din cauza efectelor lor potențial dăunătoare, inclusiv boli genetice precum cancerul.
Totuși, în cazul rechinului din Groenlanda, genele care repară ADN-ul au acționat ca gene săritoare, distribuindu-se în genom și încetinind procesul de îmbătrânire prin repararea ADN-ului deteriorat.
Ca rezultat, „efectul negativ al acestor elemente transpozabile nu doar că este anulat, ci poate chiar inversat, astfel încât integritatea genomului este mai bună la rechinul din Groenlanda”, a spus dr. Arne Sahm, autor principal al studiului și bioinformatician la Universitatea Ruhr Bochum din Germania.
Cercetătorii au sugerat faptul că genele de reparare a ADN-ului din această specie au evoluat la un moment dat cu scopul de a se multiplica, contribuind la repararea ADN-ului, implicit la longevitate. Intenția lor este aceea de a explora și de a analiza mai detaliat ADN-ul rechinului din Groenlanda, comparându-l și cu alte specii de rechini și pești cu o durată de viață mai scurtă.
Înainte ca cercetătorii să secvențieze genomul rechinului din Groenlanda, existau doar aproape 10 genomi disponibili pentru toate elasmobranhiile — o subclasă de pești care include rechini, pisici de mare și vulpi de mare.
„Cu cât secvențiem mai multe genomi de înaltă calitate, cu atât putem înțelege mai bine bazele genetice ale trăsăturilor comune și unice ale acestui grup antic”, a spus dr. Nicole Phillips, profesor asociat la Universitatea Southern Mississippi, care nu a fost implicată în cercetarea actuală.