ComenteazăReconstrucţia cu ţesut propriu
✔ Este o metodă complexă, realizată în 4-6 ore (chiar şi mai mult, în cazul intervenţiei sub microscop). Sânul este reconstruit din ţesut propriu prelevat, în principal, de pe abdomen şi toracele posterior. Dar şi coapsele ori fesele pot fi zone donoare.
✔ Presupune, în cel mai bun caz, circa o săptămână de spitalizare şi se poate prelungi în cazul în care apar probleme. Cea mai severă posibilă complicaţie este necroza de lambou („moartea” unei părţi din ţesutul folosit pentru reconstrucţie). Necroza nu este obligatoriu să se produca, dar dacă apare poate fi de diverse grade, până la necroză completă.
✔ În ce priveşte recuperarea (perioada de timp scursă între intervenţie şi momentul în care pacienta îşi reia activitatea normală), aceasta durează, de regulă, câteva luni. ”Să nu uităm că utilizăm nişte ţesuturi pe care bunul Dumnezeu le-a lăsat într-un anume loc în corpul nostru, iar noi le schimbăm destinaţia – argumentează dr. Ruxandra Sinescu. Durează până când acestea „se adaptează” în noua locaţie. În plus, apare o nouă zonă „convalescentă”, respectiv aria donoare, locul de unde am „mutat” ţesuturile. Vindecarea trebuie deci să se produc atât în zona donoare, cât şi la nivelul sânului reconstruit. În plus, zona donoare va rămâne „sechelară”, pentru că ţesutul recoltat nu se înlocuieşte cu altceva”.
Reconstrucţia cu proteze mamare
✔ Este o metodă mai simplă şi pentru pacientă, şi pentru medic, dar care nu se decontează în acest moment.
✔ Se realizează în două etape: mai întâi se plasează sub musculatura toracelui un dispozitiv numit expander – un mic burduf, iniţial gol, în care medicul injectează ser fiziologic, pentru a întinde pielea până când se obţine volumul dorit. Serul fiziologic se injectează săptămânal, în cabinetul chirurgului (nu e nevoie de anestezie, este vorba despre o simplă injecţie şi toată operaţiunea durează circa 5 minute), printr-o valvă pe care expanderul o conţine. Când s-a obţinut volumul ţintă al sânului (după câteva luni), expanderul se înlocuieşte cu implantul definitiv, care are acum loc şi „încape” pe peretele toracic.
✔ Fiecare dintre cele două operaţii durează între 60 şi 120 de minute. Spitalizarea postoperatorie nu depăşeşte 48 de ore.
✔ Expanderul trebuie înlocuit cu implant, deoarece el este un dispozitiv temporar, cu caracteristici total diferite faţă de implant. Rolul său este să aducă un exces de ţesut propriu.
✔ Cele două operaţii (prima, pentru plasarea expanderului, a doua pentru înlocuirea acestuia cu implantul definitiv) durează între 60 şi 120 de minute fiecare.
✔ În general, spitalizarea pentru această intervenţie nu depăşeşte 48 de ore (după fiecare dintre cele 2 etape). În particular însă… ”Medicina este o ştiinţă, dar nu una exactă. Dacă apar complicaţii, spitalizarea se prelungeşte până la rezolvarea acestora. Nu există deci un maximum. În general, reconstrucţia cu materiale aloplastice (străine) are o rată mai mică de complicaţii decât cea cu ţesut autolog (propriu), cu condiţia ca indicaţia să fi fost pusă corect”, punctează medicul.
Costuri în sistemul de stat
✔ Reconstrucţia cu ţesut propriu este decontată integral de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătatea, pentru pacientele care sunt asigurate în sistemul public de asigurări de sănătate. Pot apela la această metodă, contra cost, şi pacientele care nu sunt asigurate în sistemul public. Fiecare spital de stat are propriul regim de tarife dar, în general, pacienta are de achitat o notă de plată cu 30-40% mai mică decât într-un spital privat.
✔ Reconstrucţia cu implant pentru ambii sâni costă între 1.200 şi 3.000 de euro, în funcţie de firma producătoare şi de tipul dispozitivului. Mai detaliat: costul unui expander variază între 300 şi 700 de euro, în funcţie de firma producătoare şi de tipul de expander (forma rotundă/anatomică; cu valvă integrată/la distanţă). Costul unui implant variază între 300 şi 800 de euro, în funcţie tot de firma producătoare şi de tipul implantului (forma rotundă/anatomică, în mare). Dar se ajunge foarte rar la o notă de plată atât de piperată, pentru că, de regulă, în cancerul mamar este afectat un singur sân.
✔ ”Un proiect de program dezbătut recent presupune decontarea de către CNAS a unui număr de intervenţii de acest gen, anual. Dar deocamdată nu s-a comunicat nimic concret”, menţionează dr Ruxandra Sinescu.
Costuri în sistemul privat
✔ Reconstrucţia cu implant pentru ambii sâni: 4.000-5.000 de euro.
✔ Reconstrucţia cu ţesut propriu (ambii sâni) poate fi ceva mai scumpă.
✔ Preţul depinde de mulţi factori: tipul reconstrucţiei, durata intervenţiei, durata spitalizării etc. Fiecare clinică privată îşi stabileşte propriul tarif.
Sânii nu vor fi perfect simetrici
”Este de reţinut însă faptul că simetria între cei doi sâni după reconstrucţie nu este niciodată perfectă (nicăieri în lume nu se obţine acest rezultat ideal!!!) şi că sânul sănătos este cel care se simetrizează după cel reconstruit – adică se poate mări, micşora sau ridica, în aşa fel încât să semene cât mai bine. Cu toate acestea, identici nu vor fi niciodată! Toate procedurile adiţionale pot mări costurile, atât la stat, cât şi la privat”.
Există contraindicaţii?
”Noi tratăm bolnavi, nu boli. Şi nu există niciodată doi pacienţi la fel. Prin urmare, chirurgul gândeşte o strategie şi o expune pacientei. Decizia finală se ia ”în echipă”, iar riscurile sunt cunoscute şi asumate de ambii „jucători” – argumentează dr. Ruxandra Sinescu.
1) Singura contraindicaţie fermă, în ţările civilizate, este legată de starea de sănătate a pacientei. Mai exact, durata intervenţiei, în cazul unei reconstrucţii imediate (efectuate, adică, simultan cu mastectomia) este mai mare, logic, decât durata unei mastectomii simple. Dacă pacienta are probleme coexistente de sănătate (boli cardiace sau pulmonare, obezitate morbidă, este fumătoare cronică etc.), riscurile asociate unei anestezii de lungă durată şi unei intervenţii mai complexe sunt mai mari.
2) O contraindicaţie relativă o pot constitui eventualele complicaţii după intervenţie care, în cazul în care apar, pot întârzia tratamentele adjuvante – chimio şi radioterapia pot fi începute doar după vindecarea operaţiei.
3) În cazul în care pacienta are nevoie de radioterapie, rezultatul reconstrucţiei poate fi compromis.
4) Stadiul bolii poate fi, de asemenea, o contraindicaţie relativă:pacientele cu boală avansata (stadiu metastatic) nu sunt, în general, candidate pentru reconstrucţia imediată, scopul principal fiind vindecarea bolii de bază.
5) Teoretic, şi vârsta poate atrage o contraindicaţie, dar nu prin ea însăşi, ci prin eventualele probleme de sănă asociate şi prin faptul că suntem din ce in ce mai fragili pe masură ce îmbătrânim. ”Dacă pacienta poate suporta, din punct de vedere biologic, o anestezie şi o intervenţie chirurgicală, vârsta contează mai puţin” – dă asigurări dr. Ruxandra Sinescu.
Dacă nu s-a realizat mastectomia
…trebuie parcurşi doi paşi:
1. Mastectomia, practicată de către medicul specialist în chirurgie generală sau în oncologie.
2. Reconstrucţia sânului realizată de către medicul specialist în chirurgie plastică şi reparatorie. În clinicile/secţiile care dispun de o echipă complexă – chirurgie generală + chirurgie reconstructivă – se execută ambele intervenţii odată.
Dacă mastectomia a avut loc
Reconstrucţia se realizează, în principiu, în orice clinică de chirurgie plastică din Bucureşti sau din ţară (vezi detalii mai jos), după ce s-a vindecat zona operată şi după ce au fost urmate tratamentele postneoplazice.
Ce acte trebuie să conţină dosarul medical
Pentru reconstrucţia decontată de CNAS ai nevoie de:
– bilet de trimitere de la medicul de familie către un chirurg plastician
– adeverinţă de salariat (sau, după caz, chitanţa ce atestă că plăteşti personal asigurarea direct la Casa de asigurări de sănătate)
-dosarul medical complet (întocmit în secţia de chirurgie în care s-a efectuat mastectomia), plus documentele referitoare la tratamentul oncologic urmat: chimioterapie, radioterapie etc.).
Spitale în care se face operaţia
Cu documentele menţionate te prezinţi la secţia de chirurgie plastică a unuia dintre centrele universitare mari: Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi.
În Bucureşti, te poţi adresa următoarelor unităţi spitaliceşti: Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar – Arseni, Spitalul de Urgenţă Sf. Ioan, Spitalul Militar de Urgenţă Prof. dr Agrippa Ionescu. Există şi centre medicale private (destul de puţine) care realizează operaţia, contra cost.
Nu e un moft, nu e o intervenţie estetică!
În loc de concluzii: dr Ruxandra Sinescu punctează 6 idei esenţiale, pentru fiecare dintre femeile care au învins cancerul mamar:
1. ”Reconstrucţia de sân nu este un moft, nici o intervenţie estetică, ci o operaţie absolut necesară pentru recuperarea fizică şi psihologică a unei paciente vindecate de cancer de sân (da, cancerul de sân se vindecă, daca este diagnosticat devreme!). Toate pacientele trebuie să ştie că această intervenţie există şi că se poate efectua; fiecare are dreptul la ea!”.
2. ”Reconstrucţia de sân poate avea rezultate spectaculoase, dar este un proces complex, care presupune complianţa deplină a pacientei”.
3. ”De cele mai multe ori nu vorbim depre „o operaţie banală şi gata”, ci despre un set de intervenţii serioase, făcute la diverse perioade de timp distanţă”.
4. ”Ca în orice chirurgie, pot apărea diferite complicaţii, indiferent de metoda reconstructivă aleasă”.
5. ”Reconstrucţia nu va avea niciodată drept rezultat un sân identic cu cel sănătos, mici diferenţe vor exista întotdeauna”.
6. ”Nu există un „calapod” universal aplicabil; fiecare pacientă este unică. O consultaţie la cabinetul unui chirurg plastician este cea mai sigură modalitate de a primi informaţii şi lămuriri complete.”