In Roma antica existau niste paraziti care se numeau clientes. Singura lor grija era sa gaseasca un patrician ultrabogat, pe langa care sa se aciueze. Apoi, trebuia doar ca dimineata sa pandeasca la vila acestuia pana cand se trezea mahmur dupa cheful de peste noapte si sa-l intampine in atriu cu un cor de osanale si de urari. ‘Ce frumos si ce puternic esti, stapane! Apollo sa-ti lumineze ziua, Junona sa-ti ocroteasca familia, Jupiter sa te ridice-n rang, iar Marte sa-ti fie scutier! Nimeni nu are vite mai laptoase si nimeni nu te-ntrece in darnicie. Ave!’. Cascand si ragaind, multumit ca-si incepe ziua sub bune auspicii, patricianul intindea mana in spate, lua o punga cu sesterti pregatita de un sclav si-i imprastia pe jos, prin atriu. Gasca de laudatori ii aduna rapid si se retragea cu temenele, zorind spre o taverna unde chefuia cu vin indoit cu apa, fripturi si paine, pana catre miezul noptii. Dormeau apoi, iar dimineata, la vila, isi reluau cantarile. Mereu atenti sa aiba oricand la indemana adresa altui stapan, daca primul cadea.
In Romania 2007, clientela-i mai ales politica. Laudatorii sunt consilieri care se gandesc nu la ce trebuie sa faca seful lor politic, ci doar la ce i-ar placea sa auda. Altii ii preiau din zbor spusele anapoda si le papagalicesc, cu ton de parca ar rosti adevaruri absolute. Exista si yesmenii maruntei. Coloana vertebrala n-au. Au doar burta, pe care s-o umple cu ceea ce sunt daruiti si picioare, cu care sunt gata sa sara-n alta barca, daca a stapanului vremelnic da semne ca ia apa.
P.S. Emil Boc are nevoie de un abac, sa numere semnaturile de pe motiune inainte de a depune o lista care mai include si falsuri. Altfel, il lasa balta si celebrul Lupoi, iar in disperare de cauza ajunge la mana pitorescului Nati Meir.