ComenteazăPeste şase luni, în iunie 2020, Guvernul Orban a alocat, prin HG, suma de 31 de milioane de lei pentru amenajarea de toalete moderne în 375 de unităţi de învăţământ din toată ţara. Munca la noile grupuri sanitare a început, ca de obicei, prea târziu, adică în august.
Am vizitat câteva şcoli rurale aflate în preajma Bucureştiului şi am constatat că purtarea măştii e cea mai mică dintre problemele de igienă pe care le ridică infrastructura din învăţământul românesc.
Pentru mii de copii din România, noul an şcolar va însemna, pe lângă măştile chinezeşti, întoarcerea la toaletele turceşti şi minciunile româneşti.
La Frumușica, după ministru, vine căruţa
În satul Frumuşica, comuna Axintele, Ialomiţa, în curtea şcolii unde Monica Anisie îşi făcea o intrare furtunoasă astă-iarnă, muncitorii învârt cimentul în găleţi. O căruţă trasă de un cal gras, care şterpeleşte iarbă din curtea şcolii, tocmai a adus nişte saci cu materiale. Pereţii exteriori sunt acoperiţi cu polistiren şi aşteaptă să fie tencuiţi şi văruiţi.
Lângă clădirea mare a fost adăugată o extensie reprezentând toaletele, cu intrare tot pe afară. Zidarii sunt optimişti, spun că vor încheia munca mai devreme de începutul şcolii.
89.000 de lei a alocat Guvernul în iunie pentru modernizarea şcolii din Frumuşica.
Tot în comuna Axintele, la şcoala din satul Horia, a început săpatul la fosa septică. Şantierul e în plin avânt şi cel mai probabil se va prelungi dincolo de mijlocul lui septembrie.
Patru Fraţi şi 50.000
de lei abandonaţi
În comuna Adâncata, la şcoala şi grădiniţa din satul de reşedinţă nu e nevoie de mari pregătiri. Au fost montate dispersoare de dezinfectant la intrare, o îngrijitoare lipeşte crăpăturile sobei de teracotă, un angajat plimbă trafaletul cu var alb pe tavan.
Toaletele, aflate în interior, sunt în curs de igienizare. Deasupra chiuvetei, stă lipit un anunţ: “Apă nepotabilă”. La poarta şcolii sunt depozitate ţevile uriaşe pentru reţeaua de canalizare, aflată în curs de extindere în comuna ialomiţeană.
În satul Patru Fraţi, tot din comuna Adâncata, clădirea de stil vechi a şcolii are un aer părăsit. Acolo n-a şters nimeni praful de pe bănci, nici n-a tăiat buruienile din curte. În 2009, şcoala obţinea o finanţare de 50.000 de lei, de la Ministerul Educaţiei, pentru utilităţi: alimentarea cu apă şi amenajarea unei toalete noi.
Banii, însă, au venit greu şi la un moment dat s-au oprit. Aşa că şantierul a fost abandonat, şcoala a fost închisă, iar WC-ul modern lipit de ea a început să se dărâme. Peste 30 de copii din Patru Fraţi fac naveta la şcoala din comuna vecină, Dridu.
În Bărcănești, primarul a fost director al școlii
“Sper să terminăm până începe şcoala, dar nu cred”, comentează Daniel Popa, primarul din comuna ialomiţeană Bărcăneşti, zelul muncitoresc din curtea şcolii. Lucrările de extindere, reabilitare şi modernizare a şcolii din satul Bărcăneşti au început în noiembrie 2019. Prin PNDL II, pentru acest obiectiv, Guvernul a alocat suma de 2,26 milioane de lei.
“Problema a fost că banii n-au prea venit”, explică un reprezentant al constructorului, firma SC Ralf Tenis Club SRL, din Urziceni.
Prin martie, am primit o mică parte din bani, apoi nimic, până prin iulie, când a mai venit o tranşă. Nu putem pune bani de la noi, până ne plăteşte primăria comanda.
SC Ralf Tenis Club SRL:
Edilul din Bărcăneşti, fost director al şcolii, confirmă că plăţile au fost făcute cu întârziere, adăugând însă că muncitorii sunt în grafic: “Oricum, termenul de finalizare e în decembrie 2020”.
Soluţia lui Daniel Popa este ca, până e gata lucrarea, elevii să fie mutaţi în celelalte două corpuri de şcoală din comună, în satul vecin, Condeeşti. În jur de 380 de elevi învaţă în Bărcăneşti.
Primăria va asigura măşti zilnic, pentru copii şi pentru cadrele didactice. “Măşti, dezinfectant, luarea temperaturii…
Dar Guvernul să se mai gândească şi la noi, primarii, când dă legi. Toate măsurile astea pe care le impune înseamnă bani şi nu mai putem face faţă. De unde să cumpărăm sute de tablete pentru şcoala online?”
Daniel Popa, primarul comunei Bărcăneşti:
Containere şi birocraţie
Şcoala din satul Raşi, comuna Sălcioara, Ialomiţa, este compusă din câteva containere, donate şi amenajate de o companie privată. În mai 2019, Guvernul Dăncilă aloca 400.000 de lei pentru modernizarea a cinci instituţii de învăţământ din Ialomiţa. Printre acestea, şi şcoala din Raşi, care urma să primească bani pentru o toaletă nouă.
Peste o lună şi jumătate, în iulie 2019, Ministerul Educaţiei şi-a dat seama că lista cu şcolile propuse pentru finanţare conţine unele greşeli. Şcoala din Raşi era trecută ca aparţinând comunei Borduşani, nu comunei Sălcioara.
Prin urmare, MEN a cerut înapoi banii pe care apucase să-i vireze pentru noul WC.
Şcoala din Raşi a rămas cu vechile toalete turceşti, amplasate la distanţă sanitară de containerele cu geamuri zăbrelite.
Jungla de la Șindrilița
Aproape fiecare şcoală de la sat mărturiseşte, în felul ei, despre nepăsarea, heirupul de faţadă şi demagogia care au mâzgălit, rând pe rând, deceniu după deceniu, harta educaţiei din România. La Moviliţa, toaleta din curtea şcolii arată ca un focar de infecţie şi de coşmaruri, în ciuda termopanelor şi a faianţei albe. 198.000 de lei a alocat, pe hârtie, Guvernul pentru modernizarea ei, în luna iunie. Nici o mişcare de mistrie nu se vede în curtea şcolii ialomiţene, care e năpădită de ierburi înalte până la brâu.
Pentru modernizarea Şcolii nr. 3 din Şindriliţa, comuna Găneasa, Ilfov, Guvernul a alocat în iunie 74.000 de lei. Lângă clădirea veche a şcolii există o altă clădire, în construcţie, din cărămidă. Dar şantierul e închis de mult, judecând după jungla verde care l-a invadat.
Toaleta se află în curte, cu uşile atârnând, într-o stare avansată de degradare. Fântâna cu o ciutură ruginită, din care poţi scoate, evident, doar apă minerală, cu săruri de fier, completează tabloul grijii aproape paterne pe care autorităţile locale şi centrale le-o poartă elevilor.
Îngrijitorul sfinţeşte locul
Sigur, există şi excepţii. Există şi şcoli salubre la sate. În satul Sălcioara, din comuna ialomiţeană cu acelaşi nume, de la 1 august, o femeie de serviciu şi un fochist şmotruiesc de dimineaţa până seara.
Sălile de clasă au perdele albe, apretate. Podelele lucesc de cât au fost frecate. Pe bănci au început să fie aşezate manualele. La toalete, care sunt în interior, chiuvetele, oglinzile, robinetele par nou-nouţe. Îngrijitoarea ne arată cu mândrie rodul muncii mâinilor ei.
“La noi, în Sălcioara, întotdeauna a fost şcoala curată. Sper să ne pună termopane, că tare mă chinui să vopsesc toate geamurile astea până sus”, spune femeia.
Deschizând uşile claselor, “poftiţi, uitaţi-vă!”, povesteşte că a devenit pasionată de ordine după ce a rămas de mică orfană de mamă. A crescut într-o familie cu mulţi copii şi nu se plânge că e prea mult de muncă.
Are emoţii, totuşi, că n-a muncit destul de bine şi se bucură de reacţia noastră admirativă. “Asta ştiu să fac de copil. Îmi place să fie curăţenie, toate puse la locul lor, spălate, aranjate, să intre oamenii cu drag în şcoală”. Se numeşte Marieta Ioniţă şi nu candidează la nici un fel de alegeri.