Olga și cei doi copii ai ei, unul de doar șase luni, traversează Europa, fugind de războiul din Ucraina cu ajutorul unui grup de șoferi de taxi spanioli care au condus până în Polonia pentru a sprijini evacuarea în masă a refugiaților.
La fel ca mulți dintre cei aproape patru milioane de oameni care au trecut granițele Ucrainei în căutarea unui loc liniștit, din 24 februarie, de când a început invazia rusă, și Olga este bântuită de toate cele văzute și trăite acasă.
Olga a trebuit să-și ia rămas bun și de la soț, frate și tată, care au rămas în urmă să lupte.
„Este un coșmar. Un dezastru umanitar, un război, o mulțime de morți. Și nu știm când se va termina, cât timp va mai dura”, a declarat Olga, în vârstă de 38 de ani, pentru Reuters, la Nadarzyn, aproape de capitala poloneză Varșovia.
Acolo, ea s-a întâlnit cu un grup de 28 de taxiuri spaniole care livrau ajutoare și ridicau luni 140 de refugiați pentru a-i duce înapoi în Spania.
Este pentru a doua oară când Olga și familia sa sunt nevoiți să-și părăsească brusc casa. În 2014, au scăpat de forțele separatiste pro-ruse care avansau în regiunea de est a Donbas. La acea vreme, Olga a lăsat în urmă afacerea pe care o construise, ca programator, în Luhansk și s-a mutat în Kiev, cu familia.
„M-am liniștit (după ce am părăsit Donbas – n.r.). Apoi, m-am trezit din nou dimineața cu explozii, din nou trebuie să părăsim patria noastră”, a spus ea, cu lacrimi în ochi, înainte de a-și începe călătoria.
Aproximativ 2,95 milioane de ucraineni au fugit din patria lor de la începutul conflictului, inclusiv 1,8 milioane în Polonia, a declarat ONU. În jur de 300.000 s-au îndreptat către Europa de Vest. Peste 400.000 de mii au trecut granița în România, cei mai mulți dintre ei au optat însă să plece mai departe, spre Vest.
„Mi se rupe inima”
În Nadarzyn, taximetriștii i-au întâmpinat pe copii cu dulciuri și jucării aduse din Spania. O diferență de altitudine enormă, în comparație cu ce a reieșit din experimentul Libertatea făcut printre taximetriștii români de la Gara de Nord.
Convoiul de taxiuri, cu câte doi șoferi în fiecare vehicul, a plecat vineri, 11 martie, din Madrid, capitala Spaniei. Dus-întors, călătoria lor de peste 3.300 de kilometri a durat 40 de ore și a fost organizată în mai puțin de o săptămână chiar de către șoferi. Ei au estimat costurile la 50.000 de euro, o parte din bani au fost aduși de acasă, chiar de către șoferi, alții au fost strânși din donații.
„La început, am organizat călătoria doar pentru mine, dar știam că și alți colegi vor să ajute și să ia oamenii din acel iad”, a declarat șoferul Javier Hernandez, care a povestit și că a pierdut un prieten ucrainean în lupte, cu câteva zile mai devreme.
Pablo Ucero, un alt șofer în vârstă de 58 de ani, s-a emoționat în timp ce vorbea cu Reuters. „Mi se rupe inima pentru ei. Nimeni n-ar trebui să trăiască așa ceva”.
Inițiativa lor este doar una dintre multele apărute în Spania și Europa, menite să ajute refugiații.
„Nu poți pune un preț pe asta”
Șoferii de taxi s-au întors joi, 17 martie, la Madrid, unde refugiații au fost primiți cu aplauze și lacrimi. Toți urmau să fie verificați de medici și de autoritățile spaniole, înainte de a fi plasați în spații de cazare temporare.
„Unii dintre șoferii noștri plănuiesc deja să facă din nou traseul. Am salvat 140 de vieți și nu poți să pui un preț pe asta”, a declarat Jose Miguel Funez, purtătorul de cuvânt al Federației Profesioniste de Taxi din Madrid.
Autoritățile au subliniat că este nevoie ca sosirile de refugiați în Spania să fie planificate, coordonate și oficializate pentru a asigura siguranța acestora, în special a copiilor.