ComenteazăÎn 2021, Regatul Unit a primit aproape 49 de mii de cereri de azil, cu 63% mai mult decât anul precedent și cel mai mare număr din ultimele două decenii. În comparație cu țările UE, Regatul Unit a primit al patrulea cel mai mare număr de azilanți.
Numărul refugiaților ucraineni admiși în Marea Britanie de la începutul conflictului este însă de doar 12.000, o mică parte din cei admiși în alte țări europene. Inclusiv Irlanda, care are a zecea parte din populația Marii Britanii, a acceptat un număr aproape dublu.
De aceea, propunerea premierului Boris Johnson ca solicitările de azil să fie procesate într-o țară terță, cum este Rwanda, o posibilitate legală însă, a atras multe critici din partea opoziției și organizațiilor ale drepturile omului. „Compasiunea noastră pentru oameni poate fi infinită, dar capacitatea de a-i ajuta nu e”, a spus Johnson, citat de BBC.
Diferența dintre refugiat și solicitant de azil
Există și o confuzie uneori între refugiat și solicitant de azil. A fi solicitant de azil este precursorul solicitării statutului de refugiat. Nu toți solicitanții de azil vor deveni, prin urmare, refugiați.
În Marea Britanie, majoritatea solicitanților de azil nu au dreptul la muncă și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe sprijinul statului. Se oferă locuințe, dar opțiunile sunt limitate. Pentru ei, este disponibil și un ajutor în bani, mai notează The Conversation.
Înseamnă evaluarea solicitanților de azil pentru a vedea dacă aceștia au dreptul de a fi refugiați în conformitate cu instrumentele juridice internaționale, regionale, subregionale și interne. În principiu, statutul de refugiat este un statut tranzitoriu. O persoană nu poate fi un „refugiat” pentru totdeauna. Cele trei soluții pentru a pune capăt statutului de refugiat sunt:
- integrarea locală (adesea printr-un proces de naturalizare);
- reinstalarea într-o țară terță (oferind naturalizarea refugiatului);
- repatriere voluntară în țara de origine.
De ce dorește Marea Britanie să „externalizeze” procesul?
„Avantajul” externalizării procedurilor de azil ar fi că Regatul Unit ar primi mai puține cereri și, ca atare, ar admite mai puțini refugiați pe teritoriul britanic. Priti Patel, ministrul de interne al Regatului Unit, consideră că migranții s-ar putea gândi de două ori înainte de a traversa Canalul, dacă cred că ar putea ajunge în Rwanda.
Care sunt politicile Rwandei față de refugiați?
Pe de o parte, Rwanda a arătat că este ospitalieră față de refugiați și are experiență ca gazdă. Pe de altă parte, are o reputație proastă când vine vorba de protecția drepturilor omului, mai notează The Conversation.
Rwanda este o țară mică fără ieșire la mare, cu 26.338 km pătrați și 13,5 milioane de oameni. Datele din septembrie 2021 au arătat că găzduiește 127.163 de refugiați și solicitanți de azil.
Din 1996, Rwanda găzduiește în principal refugiați congolezi. În prezent, sunt aproape 74.000. Există, de asemenea, un număr mare de refugiați din Burundi.
90% dintre refugiații din Rwanda trăiesc în șase tabere. Cea mai mare este tabăra Mahama, care găzduiește peste 55.000 de persoane, arată The Conversation.
Istoricul Rwandei cu privire la refugiați include semnarea unui memorandum de înțelegere cu Uniunea Africană și ICNUR pentru a înființa un mecanism de tranzit de urgență pentru evacuarea refugiaților și a solicitanților de azil din Libia.
În general, refugiații din Rwanda se bucură de un mediu propice, iar drepturile lor sunt protejate prin diferite legi. Cu toate acestea, există multe drepturi pe care nu le au. Aceasta înseamnă că situația refugiaților din Rwanda este ambivalentă: aceștia nu sunt nici persecutați, nici incriminați, dar, pe de altă parte, au puține șanse de a-și îmbunătăți viața.
De ce Rwanda este o destinație controversată?
Țara este o destinație controversată din cauza istoricului său în domeniul drepturilor omului. Conform Raportului Mondial 2022 al Human Rights Watch, „Frontul Patriotic Rwandan (RPF), aflat la guvernare, a continuat să înăbuşe vocile disidente şi critice şi să le vizeze pe cele percepute ca o ameninţare la adresa guvernului şi a membrilor familiilor acestora”. În plus, critici de rang înalt, membri ai opoziției și comentatori care foloseau rețelele sociale sau YouTube pentru a se exprima au dispărut, au fost arestați sau amenințați.
Rwanda este, de asemenea, acuzată că vizează refugiații rwandezi din străinătate. Human Rights Watch a documentat și a primit rapoarte credibile despre refugiați și solicitanți de azil din Rwanda dispăruți cu forța și returnați în Rwanda sau uciși.
Care ar fi principalele îngrijorări?
Cea mai mare provocare este legată de drepturile omului. Alți factori includ lipsa perspectivelor economice și profesionale pentru refugiații din Rwanda. Șomajul ridicat face ca independența financiară și autosuficiența să fie dificile pentru majoritatea refugiaților. Capacitatea țării de a absorbi populația refugiată prin integrare și naturalizare a fost extrem de limitată.
În plus, absența documentației și lipsa de claritate și conștientizare cu privire la drepturile refugiaților au redus capacitatea refugiaților din tabere și din zonele urbane de a accesa locuri de muncă și servicii.
În general, nu există nicio discriminare sistematică sau negare a drepturilor care vizează refugiații. În timp ce discriminarea poate apărea în unele situații, de exemplu în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen, acest lucru este valabil atât pentru refugiați, cât și pentru membrii comunității gazdă.
Cu toate acestea, nediscriminarea nu este suficientă, iar refugiații din Rwanda sunt încă departe de a-și putea face o viață independentă, notează The Conversation.