Regele cere Pelesul

Este vorba despre solicitarea facuta marti, 7 august, prin intermediul Principesei Margareta, privind restituirea domeniului Peles-Sinaia. Principesa Margareta a fost imputernicita sa il reprezinte pe Regele Mihai in orice procedura legata de aplicarea Legii 10/2001 privind restituirea imobilelor. Prin depunerea cererii la 7 august, familia regala a dorit sa evite posibile controverse legate de termenul-limita de aplicare a legii de retrocedare, stabilit in prezent pentru 14 august 2001.
Istoria constructiei castelului se intinde pe 41 de ani. In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse. Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic, dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino.
Din 1872 principele cumpara terenul, 1.000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana, realizarea planurilor viitoarei resedinte.
Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875.
Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.
Caracteristicile arhitecturii exterioare a Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative. Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.
Holul de onoare, cea mai somptuoasa sala de receptie a castelului, este amenajat de Karel Liman in anul 1911, pe locul unei foste curti interioare. Salile de arme au fost amenajate intre 1903-1906, intr-un spatiu decorat in stilul neorenasterii germane. Cabinetul de lucru, decorat cu piese ale atelierelor Heynmann din Hamburg, in stilul neorenasterii germane, a fost finalizat in 1883. Sala veche de muzica a fost transformata dupa 1905, la dorinta reginei Elisabeta, in salon pentru serate literare. Picturile pe panza, semnate de Dora Hitz, ilustreaza basme germane versificate de Carmen Sylva, iar vitraliile – legende populare romanesti in variantele poetului Vasile Alecsandri.
Sala de concerte adaugata in 1906 este decorata in stilul neorenasterii engleze – peretii lambrisati la partea inferioara si tapetati cu piele de Cordoba din secolul al XVIII-lea in partea superioara. Aici s-a hotarat, la Consiliul de coroana din 1914, neutralitatea Romaniei in primul razboi mondial.

Urmărește-ne pe Google News