„Regina-mamă Elena a României. O biografie autorizată”. Fragment din carte. „A fost izbită de diferenţele dintre România şi patria ei”

Tatăl, soțul, fiul și fratele ei au fost forțați, rând pe rând, să renunțe la coroană. A suportat umilințe la care femeile nu sunt de obicei supuse, și cu atât mai puțin reginele.

Prieten al familiei regale exilate, Arthur Gould Lee, autorul biografiei regelui Mihai (Coroana contra secera și ciocanul, Humanitas, 1998), a reconstituit povestea reginei-mamă bazându-se pe propria ei mărturie.

Cartea „ Regina-mamă Elena a României. O biografie autorizată” a fost republicat recent la editura Humanitas, în traducerea Lianei Alecu.

Mai jos vă prezentăm un o parte din prefaţa şi un fragment dintre capitolele acestei cărţi biografice:

„Cu o privire împietrită, regele Mihai I al României s-a apropiat de mormântul alb de marmură din cimitirul Boix de Vaud din Lausanne. Pierdut în gânduri, a privit asupra sicriului din lemn de mahon roşu-cărămiziu, îmbrăcat în stindardul Casei Regale a României. Din paltonul său negru a scos o cutiuță din argint şi i-a deschis capacul. În ea se afla pământ românesc din patrie. Îndurerat, el a pus pământ din această cutiuţă pe sicriul reginei Elena. Pământ al patriei, care i-a legat pe Mamă şi Fiu şi în vremuri bune, dar mai mult în vremuri negre.“ – Illustrierte Neue Welt, 15 decembrie 1982

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Fragment:

Un început şi un sfârşit

La Bucureşti, se pregătise o primire grandioasă pentru prinţul Carol şi mireasa lui. Când Elena a coborât din trenul regal care îi adusese de la Constanţa, ea a fost întâmpinată de regele Ferdinand, regina Maria şi de membrii familiei regale. În spatele lor, erau aliniaţi cei mai înalţi demnitari ai statului, patriarhul, prim-ministrul, membrii guvernului şi o mulţime de şefi civili şi militari. Rânduiţi cu grijă şi umplând trei sferturi din piaţă, erau şiruri de oameni reprezentând vârfurile societăţii, Biserica, justiţia, armata, apoi meseriaşii şi ţăranii, muncitorii, mulţi îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale. În spatele acestora, erau aliniaţi soldaţii şi o mare mulţime de oameni în aşteptare.

Prinţesa Elena era obişnuită să fie centrul atenţiei şi bunăvoinţei cetăţenilor din Atena, atât cu ocazia ceremoniilor, cât şi în viaţa obişnuită, dar niciodată nu fusese în centrul unei ceremonii atât de grandioase şi bine organizate ca aceasta care a întâmpinat-o în noua ei patrie. Muzica, ovaţiile, buchetele de flori şi larma generală, toate acestea ea le cunoştea, dar interminabila succesiune de chipuri necunoscute, care o zăpăceau, toate zâmbind aprobator, efortul de a se gândi ce cuvinte amabile să adreseze fiecărui demnitar în parte, oameni complet străini, au reprezentat o nouă şi obositoare experienţă pentru ea. Și‑a dat seama cât de mult o ajutase în trecut mama ei în asemenea ocazii. Acum, trebuia să ştie exact ce are de spus şi de făcut, fără să greşească şi să decidă pe loc asupra unor amănunte de protocol, căci şovăielile cuiva de sânge regal în văzul a mii de oameni sunt o greşeală de neiertat. Pe lângă nesiguranţa pe care şi-o masca, mai era şi timiditatea, iar această stare o copleşea totdeauna când se afla faţă în faţă cu atâţia oameni străini şi manieraţi. Încordată şi nervoasă, ea a încercat să-şi exprime aprecierea faţă de primirea călduroasă şi să găsească o formulă agreabilă pentru a saluta pe toată lumea.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

A urmat drumul în trăsurile deschise pe străzile înţesate de oameni şi de steaguri româneşti şi greceşti. Ea şi Carol deschideau procesiunea, urmaţi de rege şi regină şi de restul familiei. Ovaţiile generoase şi aplauzele i-au însoţit pe tot parcursul drumului. În cele din urmă, au trecut de mulţimile de oameni şi au intrat pe porţile Palatului Cotroceni. În timp ce stătea în salon pentru prima dată, împreună cu soţul ei şi cu noua ei familie, ea a încercat să se asigure că trecuse cu bine de prima încercare.

În următoarele trei zile, a trebuit să participe la primele îndatoriri oficiale, recepţii, banchete, în cursul cărora a cunoscut mai multe oficialităţi ale ţării. Și iarăşi s-au perindat prin faţa ei sute de chipuri străine şi sute de nume ciudate au fost pronunţate într-o succesiune ameţitoare. A trebuit să asculte lungi discursuri în limba română, pe care n-o înţelegea atunci, şi să accepte felicitări şi cadouri de nuntă de la deputaţi şi delegaţi din toate păturile sociale.

Festivităţile naţionale care dăduseră de ştire până şi ţăranilor din cel mai îndepărtat cătun că sosise în ţară o viitoare regină s-au încheiat cu sărbătoarea de 10 Mai, aniversarea independenţei regatului. Un Te Deum la catedrală a fost urmat de două ore de paradă militară şi marşuri, când Elena, ocupându-şi locul cuvenit în familia regală, în timp ce regelui i se prezenta onorul, şi-a putut urmări soţul călărind în fruntea trupelor sale.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

De-abia după câteva zile şi-a revenit ea din această amabilă, dar copleşitoare introducere în noua ei viaţă. Fără să vrea, a fost izbită de diferenţele dintre România şi patria ei. „Biata Grecie, mică şi distrusă de atâţia ani de suferinţă! Ce deosebită este această Românie, plesnind de bunăstare şi deja vindecată de rănile recentului război!“ Și mai exista şi o altă deosebire, căci, contrastând cu tronul tatălui ei, subminat de intrigi, rebeliuni şi ranchiună din partea Puterilor Aliate, Monarhia română era privită cu multă bunăvoinţă de Aliaţi şi susţinută de toate partidele politice.

„Viaţa din această familie era foarte deosebită faţă de cea din familia noastră“, îşi aminteşte regina Elena. „La Cotroceni, viaţa cotidiană se desfăşura cu mult mai mult fast şi bogăţie decât la Atena, unde atmosfera noastră era simplă. Acasă, mesele aveau loc strict în familie, pe când la mesele de aici participau întotdeauna câţiva membri ai Curţii — un aghiotant, o doamnă de onoare, ofiţerul de serviciu şi o guvernantă —, precum şi numeroşi musafiri. Luxul mai mare al Curţii româneşti era normal, căci aici nimeni nu se străduia să menţină cheltuielile în limitele unui venit impus de resurse naturale sărace, ca în Grecia.“

Regina a pus la dispoziţia lui Carol şi a miresei lui un apartament din Palatul Cotroceni, dar el nu se grăbea deloc să se instaleze sub permanenta supraveghere a părinţilor. Timp de două săptămâni, s-au mulţumit cu un mic apartament într-o aripă a Palatului, unde locuise Carol în copilărie, apoi regele şi regina au acceptat ca ei să locuiască la Foişor, o vilă mare, în stil elveţian, pe domeniul Castelului Peleş.

[…]

La început, departe de zbuciumul Capitalei, viaţa de la Foişor era idilică. Prinţul Carol nu-şi ascundea deloc încântarea faţă de farmecul proaspăt al soţiei sale şi caracterul ei deschis, plin de căldură. El avea 28 de ani, iar ea era cu trei ani mai mică, „aveam multe gusturi comune pe atunci şi viaţa era tare plăcută. Dar pentru că educaţia şi înclinaţiile lui Carol erau fundamental deosebite de ale mele, armonia dintre noi a început să se destrame încet, încet. Și astfel am început să bănuiesc că temperamentele noastre nu erau aşa de potrivite cum crezusem la început.“

Rămăşiţele pământeşti ale Reginei mamă Elena au fost repatriate vineri, pentru ca aceasta să fie reînhumată sâmbătă la Curtea de Argeş, alături de fiul ei, Regele Mihai I.

Urmărește-ne pe Google News