Regizorul filmului-protest „Les Miserables”, premiat la Cannes, a găsit la București aceleași probleme ca-n Paris: “Îi susțin pe români să iasă în stradă. Au ajuns la putere unii cărora le pasă doar de propriile interese”

“Prieteni, nu există oameni răi sau plante rele, ci numai cultivatori răi”. Citatul din “Mizerabilii” lui Victor Hugo încheie filmul omonim, “Les Miserables”, al lui Ladj Ly, care are două elemente comune cu capodopera din 1862: acțiunea se petrece în același arondisment din nordul Parisului, Montfermeil, iar sărăcia și mizeria sunt neschimbate după un secol și jumătate.

Premii și recorduri de distribuție

Pelicula lui Ly a explodat literalmente la festivalul de la Cannes, unde a obținut premiul juriului, a bătut toate recordurile în SUA pentru drepturile de distribuție ale unui debutant pe Croazetă (1,5 milioane de euro) și se pregătește să se încoroneze cu Oscarul pentru cel mai bun film străin la festivitatea glamuroasă programată pe 10 februarie 2020 la Dolby Theatre din Los Angeles.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Filmul spune – într-un mod absolut abrupt și într-un ritm infernal – povestea a trei membri ai brigăzii anticriminalitate, care se confruntă, de-a lungul a 24 de ore, cu tensiuni între bandele rivale din Montfermeil, la periferia pariziană.

Iar când un pui de leu dispare dintr-un circ, întregul cartier intră într-o spirală explozivă, alimentată de intervențiile brutale ale polițiștilor în operațiunea de descoperire a minorului de culoare care furase animalul din menajeria ambulantă.

“Prezența fiului meu în film e un simbol”

Ly a pornit cu un scurtmetraj purtând același titlu, multiplu medaliat și nominalizat la premiile César 2018, și a ajuns la producția cu șanse mari la Oscar având în spate o viață trăită chiar în același cartier, unde tensiunile sociale și pauperitatea arată cu degetul către lumea politică nepăsătoare și indiferentă la decadența periferiilor.

Ladj n-a ezitat să-l distribuie în film chiar pe fiul său, în rolul unui puști care urmărește cu o dronă întâmplările din cartier, surprinzând inclusiv violența polițiștilor față de Issa, copilul cu leul.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

“Prezența băiatului meu e un simbol puternic, pentru că urmăresc de 15 ani evenimentele din Montfermeil și de atunci și pregătesc acest film”, spune regizorul în vârstă de 39 de ani, considerat noua revelație mondială în domeniu.

Pentru două zile, Ly s-a aflat chiar în capitala României într-o vizită-fulger pentru promovarea “Les Miserables” la “Les Film des Cannes à Bucarest”. Iar într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, el a disecat pelicula, care se anunță deja un boom cinematografic.

– Sunteți pentru prima dată în România, care sunt impresiile după orele petrecute la București?
– Am reușit să văd puține locuri, mi-am propus să ignor clișeele despre România, am petrecut o seară agreabilă la un restaurant foarte frumos, dar, peste toate, m-a impresionat dezbaterea despre film pe care am avut-o cu publicul. A fost cea mai vie și mai lungă din întregul turneu de promovare din ultimele două, trei luni și m-am bucurat că oamenii sunt interesați de această poveste.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

– E o peliculă care prezintă brutal realitățile din suburbiile Parisului, sărăcia populației și violențele Poliției, dar ați preferat pentru afișul oficial imaginea bucuriei oamenilor pe Champs-Elysées, după ce Franța a cucerit Cupa Mondială la fotbal în 2018. De ce acest contrast?
– Filmul are un puternic filon de patriotism și vorbește inclusiv despre noua Franță, care s-a schimbat radical față de cea din urmă cu jumătate de secol. E o Franță diferită, în care, din păcate, fotbalul pare să fi rămas singurul element care ne mai unește.

Deviza “Libertate, Egalitate, Fraternitate” mai funcționează doar în jurul balonului rotund. După meciuri, fiecare se întoarce la condiția și problemele lui, pe care clasa politică le ignoră în mod nejustificat.

Ladj Ly:

– Mesajul filmului e atât de puternic, încât, la final, îți vine să sari din scaun, să scrii repede un banner și să ieși în stradă pentru a protesta la adresa politicienilor care promovează agende proprii în dauna celor de interes pentru populație. E la mijloc, de fapt, o invitație de a cere socoteală lumii politice la nivel global?
– E un strigăt de alarmă către politicieni, care au obligația de a deveni mai responsabili. Lumea a trecut prin mari schimbări în ultimii 30-40 de ani, iar politicienii și-au abandonat misiunea de a-i proteja sau de a-i ajuta pe cei mai nevoiași, din zonele mărginașe ale societății. E o invitație la a găsi soluții, iar sfârșitul filmului, cu scena rebeliunii copiilor din cartier în fața abuzurilor polițiștilor, am preferat să-l las netranșat, tocmai ca un mesaj la dialog între toți cei responsabili pentru a găsi rezolvarea problemelor.

“Există revolte în multe colțuri ale lumii, din Franța și Spania până în Chile și Liban”

– Un copil de culoare cu un cocktail Molotov în mână, brutalizat de Poliție, înfruntând în scenele haotice ale revanșei un polițist cu țeava pistolului îndreptată spre el, pe scara strâmtă a unui bloc nelocuit. De ce ați ales ca scena de final să rămână fără răspuns din partea regizorului?
– E mai interesant și mai inteligent să lași deschis sfârșitul. Dincolo de haos, există totuși speranța unei pacificări, atâta vreme cât cocktailul nu a explodat sau glonțul nu a pornit. Nu trebuie decât să ne oprim două minute din tumultul general al vieții cotidiene, să ne gândim și apoi să ne punem împreună la o masă pentru a identifica soluțiile potrivite, folosindu-ne și de nuanțele locale. Cred că filmul nici n-ar fi avut impactul de acum, dacă explozia s-ar fi produs. Scopul meu e acela de a-i determina pe politicieni să reacționeze. Și am vrut să le permit spectatorilor să facă propriile interpretări.

– Istoria recentă a României cuprinde revolte populare majore, care au produs replici similare chiar și în Franța, în 2018. V-au atras atenția manifestațiile din urmă cu un an de la București, reprimate violent de autorități?
– Din păcate, nu le-am remarcat, dar îi susțin pe români să iasă în stradă pentru a-și cere drepturile. Globalizarea a făcut să ajungă la putere oameni cărora nu le pasă de concetățenii sărmani, ci doar de propriile interese. Există revolte în multe colțuri ale lumii, din Franța și Spania până în Chile și Liban, din diferite motive. Oamenii s-au săturat pretutindeni de falia creată de politicieni și nu mai găsesc alte soluții decât să iasă masiv în stradă. Nu instig la violență, dar e momentul ca oamenii să-și revendice cu hotărâre drepturile.

Macron, interesat de film. A invitat echipa la Elysée

– După proiecția de la București, am văzut oameni care ieșeau din sală foarte apăsați de conotațiile filmului. Asta v-ați propus, să scoateți oamenii din zona de confort?
– Acesta e obiectivul principal. Să-i facem pe oameni să conștientizeze ce se întâmplă cu adevărat în jurul lor, în apropierea lor. Filmul a provocat deja multe dezbateri în țările unde a apărut în festivaluri, iar spectatorii simt că au primit o lovitură în plină figură, fiindcă intră în contact cu subiecte care deranjează, tratate fără clișee, frontal, exact așa cum e realitatea.

Mesajul filmului e universal, nu se restrânge la Franța, fiindcă aceleași probleme le regăsim, de fapt, în numeroase locuri de pe planetă.

Ladj Ly:

– Ați avut până acum reacții din lumea politică franceză?
– L-am invitat încă de la Cannes pe președintele Macron să vadă filmul. Ne-a chemat la Elysée, dar am refuzat și i-am întors invitația de a viziona și a discuta povestea filmului chiar în cartierul unde s-au petrecut evenimentele. N-avem, deocamdată, nici un răspuns, dar i-am trimis un CD cu filmul.

– Apare în film un grup gipsy, romi de la circul de unde e furat puiul de leu, eveniment care declanșează dominoul violențelor din cartier. Au vreo legătură aceste personaje cu romii din România și poveștile lor tulburi din Franța?
– Nu. Eu vorbesc despre lucruri care chiar s-au întâmplat când aveam 18 ani. Iar în Montfermeil trăim alături de o comunitate de gipsy, acum sedentarizată, am evoluat împreună. “Les Miserables” îi cuprinde pe toți locuitorii din zonă, dar și pe polițiști, ei înșiși oameni care trăiesc în cartier și care se confruntă cu propriile probleme în familii sau în comunitate.

– Ați avea un mesaj pentru publicul din România?
– Oamenii să meargă să vadă filmul, să le vorbească și altora despre mesajul universal transmis și să se revolte contra tuturor nedreptăților.

“Am vrea ca Mbappé să devină ambasador al filmului”

În pelicula lui Ly, numele lui Kylian Mbappé, starul lui PSG, apare invocat în numeroase ocazii:

“Nu e întâmplător, fiindcă el provine dintr-un orășel vecin cu Montfermeil și e un exemplu fericit de viață despre cum un tânăr din suburbii poate ajunge la succes. E un model de inspirație. Ne gândim să-i propunem să devină ambasador al filmului în campania de promovare la nivel global”.

“Finanțatorii au evitat să susțină un film în care e vorba despre niște puști de la periferie, care se luptă cu Poliția și dau foc cartierului. Le-a fost teamă că vor atrage o anumită clientelă, pe care n-ar fi vrut s-o vadă în săli. De aceea, și bugetul preconizat al filmului, 3 milioane de euro, a scăzut în final până la 1,4 milioane euro”, a mai spus regizorul.

24 ianuarie 2020 este data în care “Les Miserables”, peliculă distribuită de Independența Film, va intra în cinematografele din România. Regizată de Ladj Ly, după un scenariu de Ladj Ly, Giordano Gederlini și Alexis Manenti, îi are în rolurile principale pe Damien Bonnard, Alexis Manenti, Djibril Zonga. Durata: 103 minute.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro