În vârstă de 84 de ani, Lucian Pintilie fusese internat zilele trecute, în stare gravă, la Spitalul Elias din București, același spital unde s-au stins regizorul Sergiu Nicolaescu, în 2013, Olga Tudorache, în octombrie 2017, Aimee Iacobescu, în luna martie a acestui an și, pe 16 aprilie, tot anul acesta, Ionela Prodan.

Regizorul a fost permanent la Terapie Intensivă, în aceeași secție cu regretatul comentator sportiv Cristian Țopescu. Acesta din urmă s-a stins ieri din viață, la vârsta de 81 de ani.

”Domnul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai 2018, La Spitalul de Urgență Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecțiuni cronice. A fost ținut în Secția Terapie Intensivă unde a necesitat intervenții medicale, monitorizare și tratament de specialitate. S-a stins din viață azi, 16.05. 2018, la ora 21” potrivit comunicatului remis de unitatea medicală.

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București – “Copiii soarelui” (1961), “Proștii sub clar de lună” (1962), “Cezar și Cleopatra” (1963), “Biedermann și incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălțimi (1964)”, Dale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: “Duminica la ora 6” și “Reconstituirea”.

În cel de-al doilea film al său, “Reconstituirea”, cu Vladimir Găitan și George Mihăiță în rolurile principale, e reconstituit un incident banal, o bătaie între doi tineri, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un scandal imens în momentul lansării, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea difuzării lui.

Lucian Pintilie a primit interdicția de a mai lucra în România, i s-a dat un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Regizorul a părăsit România  în 1975 și a continuat să lucreze în străinătate. A pus în scenă piese pentru teatre din Paris, Washington sau Minneapolis (SUA), dar și spectacole de operă pe diverse scene de profil ale lumii.

După 1990, Lucian Pintilie s-a întors în România și și-a reluat activitatea pe plaiurile natale. Printre filmele făcute după Revoluție se numără “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis” și “După-amiaza unui torționar”.

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români (cum a fost “Marfa și banii”, semnat de Cristi Puiu). Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga activitate, acordat în 2007.

Regizorul Lucian Pintilie, cu Premiul Gopo pentru întreaga activitate

 
 

Urmărește-ne pe Google News