Relațiile dintre România și Iran, de-a lungul timpului: noi le-am electrificat o parte din țară, ei ne-au scufundat o navă

• Rafinăria Petromidia a fost făcută pentru a procesa țiței iranian
• Ceaușescu a fost în Iran chiar în decembrie 1989

Relațiile dintre România și Iran au variat puternic în ultimele zeci de ani.

Țara noastră a electrificat o parte din Iran, a construit chiar și un baraj, în vreme ce rafinăria Petromidia a fost realizată special pentru a procesa țiței iranian.

De asemenea, România a creditat Iranul cu 100 de milioane de dolari, banii fiind folosiți de Iran tot pentru a achiziționa produse și servicii din țara noastră.

Concomitent, a fost înființată o fabrică mixtă româno-iraniană care producea tractoare în orașul Tabriz, iar o fermă comună de bumbac a fost amenajată în nordul Iranului. România importa bumbac produs în aceasta și producea haine.

Inginerii români au construit mii de linii electrice

Operațiunile energetice ale României în Iran au fost realizate în special prin Romelectro, o companie de stat înființată în 1971 și deținută de către Ministerul Energiei de la acea vreme.

Între 1974 și 1978, Romelectro a realizat mii de kilometri de linii electrice în Iran.

Între 1982 și 1984, compania de comerț exterior a construit și barajul Vafregan din Iran. Acesta se află lângă orașul Saveh, la 150 de kilometri sud-vest de Teheran. Acesta a fost inaugurat în 1993, are o capacitate de 270 de milioane de metri cubi de apă și asigură apă potabilă pentru regiune. Din cauza secetei, lacul de acumulare are acum doar 34 de milioane de metri cubi de apă.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Inginerii români au mai realizat în acea perioadă și studiile pentru alimentarea cu apă a orașelor Ghom, Yazd, Shah Reza, Ardakan și o serie de sisteme de irigații din câmpia Mazlagham.

Romelectro a realizat proiecte în valoare totală de 800 de milioane de dolari în Iran, dintr-un total de 1,2 miliarde realizate în străinătate în întreaga activitate a companiei.

Petromidia, construită special pentru petrol iranian

Tot datorită colaborării cu Iranul, România a construit rafinăria Petromidia de la Năvodari pentru a procesa țiței din acest stat.

Inițial, Ceaușescu a propus extragerea de petrol iranian în companii mixte, dar propunerea a fost respinsă de șahul Reza Pahlavi, convenindu-se numai asupra exporturilor la prețuri preferențiale, conform revistei Historia.

Decretul de realizare a rafinăriei a fost semnat în 1975, lucrările au început în 1976, iar prima instalație a fost pornită în 1979.

Tot atunci are loc alungarea șahului din Iran, iar la conducere a ajuns ayatollahul Khomeini.

Ulterior, iranienii au devenit nemulțumiți de relația cu România, deoarece balanța comercială înclina mult în favoarea noastră.

Reorientarea către Libia și Irak

Astfel că Ceaușescu s-a reorientat spre statele arabe, în special Libia – unde era prieten cu Muammar Gaddafi – și Irakul, unde era apropiat de Saddam Hussein.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

România a ajuns să dețină un zăcământ petrolier în Libia. În Irak, țara noastră a montat sonde de petrol, a construit șosele, căi ferate, fabrici de ciment și de armament. A realizat și lucrări de irigații.

Nu doar că relațiile între România și Iran s-au răcit, dar au existat chiar și perioade problematice. În anul 1980, iranienii au bombardat și scufundat o navă românească.

Este vorba de cargoul Olănești, cu un deplasament de 8.750 tone. Acesta se afla pe fluviul Shat-al-Arab, care se formează la confluența dintre Eufrat și Tigru, și care desparte Iranul de Irak. Oficial, acesta transporta carton și cherestea. Neoficial, ar fi avut la bord și arme, scria ziarul Adevărul în anul 2015.

Nava urma să predea încărcatura unei întreprinderi iraniene în portul Khorramshahr, aflat pe malul iranian.

Victime colaterale în războiul dintre Irak și Iran

Vasul a ajuns în portul iranian în 4 septembrie 1980. Între timp, în data de 22 septembrie a început războiul dintre Irak și Iran, când Saddam Hussein a invadat țara vecină și a început bombardamentele.

Războiul dintre cele două țări a durat 8 ani, fără a avea un învingător, însă a produs un milion de victime.

Nava românească a fost prinsă în focul încrucișat dintre irakieni și iranieni.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

O navă chinezească s-a desprins de la mal, dar a fost bombardată de iranieni, care au mai bombardat și trei nave indiene. Oamenii care săreau în apă și înotau spre mal erau mitraliați.

Ce s-a întâmplat cu echipajul navei scufundate

Cargoul Olănești a fost apoi abordat de soldați iranieni în căutare de combatanți irakieni.

În data de 7 octombrie 1980, atât iranienii, cât și irakienii au bombardat nava.

Echipajul a fost șocat pentru că iranienii știau exact cine sunt și ce fac în port.

Comandantul a dat ordin de abandonare a navei, astfel că aceștia au înotat spre malul irakian, salvându-se cum au putut. Mulți au fost răniți, dar nici unul dintre cei 31 de membri ai echipajului nu a murit. Aceștia au fost transferați în orașul Basra, iar de aici în Kuweit. Au fost aduși acasă cu avionul.

Securitatea le-a interzis ulterior să vorbească despre subiect.

Ultima vizită a lui Ceaușescu, în Iran

Incidentul nu l-a determinat pe Ceaușescu să oprească schimburile. Ba chiar a dorit noi înțelegeri, atât cu Iranul, cât și cu Irakul.

În 20 decembrie 1989, Ceaușescu se afla la Teheran, unde a vizitat mormântul patriarhului revoluției, ayatollahul Ruhollah Khomeini, decedat în vara aceluiași an.

Acolo, Ceaușescu a declarat că Irakul ar trebui să își retragă trupele din Iran ca semn de bunăvoință, astfel încât un tratat de pace să poată fi semnat, după cum scria agenția de presă Associated Press.

Un armistițiu intermediat de ONU fusese semnat în august 1988, dar cele două părți nu își rezolvaseră problemele.

Ceaușescu s-a întâlnit atunci cu vicepreședintele Roghani Zanjani și ministrul de externe Ali Akbar Velayati. Subiectele discuțiilor: cooperarea în domeniul minier și exportul unui milion de barili de petrol iranian anual către România, plus un miliard de metri cubi de gaze.

La acel moment, România era al doilea partener comercial al Iranului din Estul Europei, volumul total al schimburilor fiind de 1,8 miliarde de dolari anual, potrivit AP.

Tot în acele momente apăruseră însă informații despre cum a înăbușit Ceaușescu în sânge Revoluția de la Timișoara. Acesta avea programată și o întâlnire cu ayatollahul Khamenei, dar a fost anulată.

La întoarcerea în România, Ceaușescu avea să fie executat în data de 25 decembrie, de Crăciun, alături de soția sa Elena, la Târgoviște.

Un adevărat scandal a izbucnit atunci în Iran, mai mulți clerici acuzând conducerea de organizarea vizitei lui Ceaușescu, ultimul dictator din fostul bloc comunist, care își oprima propriul popor.

Iranul este acum aliat strategic al Irakului

Între timp, la 30 de ani distanță și după alte câteva războaie în Golful Persic, Iranul este acum unul dintre cei doi aliați de nădejde ai Irakului. Celălalt este SUA.

Milițiile controlate de Iran au ajutat Irakul în lupta cu Statul Islamic.

De asemenea, Teheranul a ajutat Bagdadul atunci când kurzii din Kurdistanul irakian au organizat un referendum prin care să își declare independența.

Afaceri frânate

România a încercat după 1990 să continue relațiile atât cu Irakul, cât și cu Iranul, dar fără prea mulți sorți de izbândă.

La finalul anului 2005, România avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari din Irak, în urma investițiilor efectuate. Dar, din cauză că țara era distrusă după războaie, României i s-a cerut să renunțe la mare parte din datorii. Irakul a rămas să ne dea 977 de milioane de dolari.

Din 2009 și până în 2018, Irakul plătise aproape 365 de milioane de dolari și mai rămăseseră de achitat 612 milioane.

În privința Iranului, după eliminarea sancțiunilor în anul 2015, Romelectro urma să construiască o termocentrală în această țară. Afacerea a căzut după reintroducerea sancțiunilor de către președintele SUA, Donald Trump, în anul 2018.

În acel an, schimburile comerciale dintre România și Iran au fost de doar 335 milioane de dolari, în scădere cu 38% sub cele din 2017, din cauza sancțiunilor americane, potrivit Financial Intelligence, care îl citează pe ambasadorul Iranului în țara noastră.

Rafinăria Petromidia a fost privatizată după 1989, iar acum procesează țiței din Kazahstan, fiind deținută de grupul de stat KazMunaiGaz. Romelectro a fost, la rândul său, privatizată.

Între timp, Iranul a înăbușit în sânge, luna trecută, propriile proteste față de regimul de la Teheran.

Urmărește-ne pe Google News