Profetul Moise a salvat poporul evreu din sclavia egiptenilor

Iudaismul este religia poporului evreu. Reprezintă, totodată, istoria, cultura şi modul lui de viaţă. Este prima religie care a afirmat existenţa unui Dumnezeu unic. Ea se întemeiază pe textele Bibliei ebraice.

Istoria vechilor evrei începe când Avraam pleacă din cetatea Ur, aflată în Caldeea (azi Irak), în ţara Canaanului, pe care Dumnezeu făgăduieşte să o dăruiască urmaşilor lui. Avraam se angajează să se supună Dumnezeului unic şi face cu El un “legământ”, al cărui semn este circumcizia. După ani, din cauza foametei, urmaşii lui Avraam sunt nevoiţi să se refugieze în Egipt, unde rămân în robie vreme de patru veacuri.

Dumnezeu îl alege pe Moise pentru a-i scoate pe evrei din Egipt şi a-i călăuzi prin deşert spre ţara Făgăduinţei. Pe muntele Sinai, profetul Moise primeşte de la Dumnezeu “cele 10 porunci”, care vor fi săpate pe două table de piatră (Tablele Legii) şi purtate într-un chivot (Chivotul Legii). Toţi evreii îmbrăţişează acest legământ, acceptând cele 10 porunci. Timp de 40 de ani, ei supravieţuiesc în deşert datorită ocrotirii divine.

Împreună cu Iosua, succesorul lui Moise, ei pornesc întru cucerirea ţării Făgăduinţei. La sfârşitul celui de-al doilea mileniu î.Hr, vechii evrei hotărăsc să-şi numească un rege. Profetul Samuel îl alege iniţial pe Saul, apoi pe David (1015-975 î.Hr), care face din Ierusalim capitala regatului.


Romanii au distrus Templul lui Solomon

Fiul lui David, Solomon, construieşte aici, pentru a adăposti Chivotul Legii, un templu care va fi centrul vieţii religioase din Israel. Regatul Israelului opune o slabă rezistenţă cotropitorilor, care îl cuceresc în 722 î.Hr. În 587 î.Hr, regele Babilonului, Nabucodonosor, invadează regatul, distruge templul şi deportează la Babilon o mare parte dintre locuitori, numiţi de atunci înainte evrei. Peste 50 de ani, aceştia revin în ţara lor, înalţă la loc templul şi organizează din nou viaţa religioasă. Însă grecii, iar apoi romanii, ocupă curând regiunea. În anul 70 d.Hr., în timpul unei revolte a iudeilor, romanii dau foc Ierusalimului. Nu se mai păstrează din Templu decât Zidul de apus (actualul Zid al Plângerii).

Numeroşi evrei pleacă în Egipt, Maghreb, Europa sau Babilonia. Istoria diasporei este marcată de persecuţiile suferite de evreii din Europa în Evul Mediu. Ei sunt siliţi adesea să trăiască în ghetouri. Sunt expulzaţi din Anglia în 1290, din Franţa, în 1394 şi din Spania, în 1492. În timpul celui de-al doilea război mondial, aproximativ 6 milioane de evrei sunt exterminaţi metodic, fiind considerată cea mai cumplită persecuţie antisemită din istorie, pusă la cale de Adolf Hitler.

Acestea sunt cele mai cunoscute simboluri iudaice


.

Kami sunt principalele spirite venerate în religia şintoistă

Şintoismul e cea mai veche religie din Japonia. El asociază cultul strămoşilor cu venerarea naturii. Divinităţile lui sunt nişte spirite sau Kami.

Cuvântul “şinto” înseamnă “calea kami”. La origine, Kami sunt sufletele strămoşilor defuncţi, care s-au refugiat în locuri naturale (cascade, valurile oceanului sau craterele vulcanilor). Ulterior, ele devin elemente care posedă o forţă extraordinară (soarele, luna, copacii sau vântul). Oamenii îi consultă pe kami cu orice prilej: înainte de o călătorie sau de un examen, pentru a vindeca un bolnav, a blestema un duşman, a alunga ghinionul sau a avea un copil. Venit din China şi din Coreea, şintoismul s-a răspândit în Japonia la finele secolului VI şi a dat naştere unor diferite şcoli, dintre care cel mai popular curent în Japonia este amidismul, cel care îl venerează pe Buddha Amida .

Karate, calea în budismul Zen

Venit tot din China, budismul zen exercită şi el o mare influenţă şi urmăreşte obţinerea iluminării, graţie unei intense concentrări şi unei aspre discipline fizice. Astfel, practicarea artelor marţiale sau meditaţia timp de mai multe ceasuri sunt metode ale acestei religii. Spiritul zen se manifestă prin ceremonia ceaiului sau prin arta de a aranja buchetele de flori, numită “ikebana”.

În hinduism sunt mii de zei

Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii din lume. A apărut prin anul 2000 î.Hr, în India, unde continuă să fie practicat în mod majoritar. Se bazează pe texte sacre. Adepţii lui se numesc hinduşi.

Religia hindusă numără astăzi în lume aproximativ 700 milioane de adepţi. Hinduismul se bazează pe mai multe categorii de texte. Se disting mai ales Vedele, care au fost compuse începând cu anul 1800 î.Hr, şi Epopeile, alcătuite începând cu anul 700 î.Hr. În hinduism, fiecare individ trăieşte de mai multe ori. Moartea este trecerea de la un destin la altul. După moarte, sufletul, care este veşnic, se reîncarnează în alt trup, în funcţie de faptele săvârşite în viaţa care tocmai s-a încheiat. Această lege se numeşte Karma.

Există câteva mii de zei în hinduism.

Ei sunt toţi reprezentări ale unei fiinţe unice, care există înainte de orice lucru şi se găseşte peste tot. În epoca în care au fost scrise Vedele, Indra, stăpânul cerului, era unul dintre zeii principali, dar cu timpul trei zei au căpătat apoi mai multă importanţă: Brahma, Vishnu şi Shiva. Gangele este fluviul sacru. Se crede că acesta ar izvorî din degetul mare de la piciorul lui Vishnu sau că s-ar revărsa din părul lui Shiva.

Budiştii «condamnă» eforturile oamenilor de a găsi fericirea pământeană

Budismul este astăzi una dintre cele trei religii dominante din lume (alături de creştinism şi de islamism). Numără între 300 şi 400 milioane de adepţi, care trăiesc mai ales în Asia.


Prinţul Siddharata Gautama se naşte în anul 533 î.Hr., în oraşul Kapilavastru, din nordul Indiei şi duce, evident, un trai lipsit de griji în palatul părinţilor săi. Însă la vârsta de 29 de ani, patru întâmplări îi răscolesc viaţa: se întâlneşte cu un bătrân, cu un om bolnav, cu un mort şi cu u  călugăr care cerşeşte pentru a se hrăni.

Un fost prinţ a devenit înţelept

El descoperă astfel bătrâneţea, durerea, moartea şi sărăcia, punându-şi întrebări despre rostul existenţei. Legenda povesteşte că prinţul, aşezat la poalele unui smochin, a primit iluminarea, în urma unei meditaţii prelungite. Şi devine atunci Buddha, adică “trezitul” sau “luminatul”. La Benares, rosteşte primul discurs. El afirmă întâi că lumea este doar suferinţă (primul adevăr). Naşterea, boala, bătrâneţea şi moartea provoacă suferinţă. Durerea omului provine din ataşamentul s ă u faţăde viaţă şi din dorinţa sa, care nu poate fi niciodată satisfăcută, de a avea fericirea (al doilea adevăr).

Pentru a opri suferinţa şi pentru a ajunge la împăcare, omul trebuie aşadar să se elibereze de dorinţă şi să o nimicească (al treilea adevăr), ducând o viaţă exemplară (al patrulea adevăr). El defineşte nirvana ca o stare de beatitudine veşnică, în care dorinţa, ignoranţa, timpul şi suferinţa nu mai există. Pentru a dobândi înţelepciunea, trebuie să meditezi îndelung, în fiecare zi, la cele patru adevăruri. Budismul a influenţat alte religii sau a dus la apariţia unor curente noi, cum ar fi Daoism, Confucianism sau Budism tibetan.


Templul Borobudur

Este un important centru de pelerinaj, considerat cel mai mare templu budist din lume, unde numeroşi călugări şi budişti se duc să mediteze şi să se roage. Se află în Insula Java şi a fost înăloeat în sec. VIII d.Hr. Cele patru scări sunt orientate în funcoeie de punctele cardinale. Primele cinci terase simbolizează viaoea pământească a lui Buddha, iar celelalte trei terase de deasupra lor reprezintă lumea spiritului.

Citeste aici prima parte a „Cum au apărut religiile lumii„

 
 

Urmărește-ne pe Google News