Aici, viermuiala cotidiană se pierde în valurile mării turcoaz care aduce la mal, în fiecare zi, alge din Marea Neagră.
La 2 Mai, bananele plutitoare nu-și au locul, iar șampania pentru turiști nu vine decât sub forma uneia cu arome pentru prichindeii năstrușnici.
Plaja este ideală pentru familiile care vor un dram de liniște și asta pentru că nimic nu poate perturba bucuria copiilor care fac castele de nisip. Poate doar pescărușii guralivi, care dau deșteptarea. Ăsta este semnul că pescarii amatori trebuie să își ia ustensilele și să plece la un pescuit de guvid înainte ca soarele să se trezească și să iasă din valuri.
Aici, diminețile sunt liniștite, deranjate doar de pescarii care merg în larg pentru a-și scoate plasele pline de fructe de mare. Ei sunt cei care alimentează tavernele de pe malul mării la primele ore ale dimineții. Cafeaua lor este mirosul de mare care vine din fiecare val.
Turistele care venerează Zeul Soare
În schimb, pe nisip, câteva bătrânele care mai cred în mitul sticlelor de plastic cu nămolul de la Techirghiol mai mult decât cred copiii în Moș Crăciun stau unse cu nămol din cap până-n picioare, în speranța că le va trece durerea de șale.
Pentru succesul rețetei aveți nevoie de 500 ml de noroi, în sticlă de plastic. De obicei este luat din spatele digului fie de la Mangalia, fie de la 2 Mai.
Mamele mai tinere au și ele ocazia să își etaleze nurii sub soare, asta în timp ce copiii de câțiva ani se bălăcesc în valuri. Găletușele sunt instrumentul de tortură pentru părinți și asta pentru că nimic nu face un copil să râdă mai tare decât faptul că ia apă din mare și își stropește părinții în timp ce aceștia moțăie pe șezlong.
În tot acest timp, pe plajă, la umbra uriașelor umbrele s-au format bisericuțe din bărbați familiști, care își aduc aminte că pe vremea lui Ceaușescu erau „campioni mondiali” în cartier la table, denumite generic „șahul ăla cu zaruri”.
Și între două 6-6 poartă-n casă și un gât de bere mai vine nevasta care îi strică mojo-ul sportiv cerând să fie dată cu alifie să nu o prindă soarele. „Mărinuș, ori mă dai acum, ori diseară mergi la market și îmi cumperi iaurt să mă dau cu el!”, se aude de pe un șezlong din apropierea noastră în timp ce ne străduim să facem câteva fotografii.
La orele prânzului, nici salvamarii nu mai stau în soare, cine vrea să se aventureze pentru un înec treaba lui. Salvamarii au venit de-abia după orele 14.00.
Homo familistus adoră berea
Între timp, după orele 16.00, viața a revine la normal pentru românul venit din țară. Mitul spune că, la 16.01, soarele nu mai arde la fel de mult și nici ultravioletele nu mai bat copiii când părinții nu sunt atenți. Așa că familia o recunoști după masculul Alpha, care are pe umăr colacul deja umflat, după mama care are la subraț o geantă cu toate jocurile copilului, iar fetița își duce cu mândrie prosopelul.
Șezlongurile sunt deja rezervate pe toată ziua, iar semnul indiscutabil al acestei rezervări este prosopul care a fost pus de dimineață, după ce a fost cumpărat de la oamenii plajei.
El s-a pus pe șezlong și deja și-a desfăcut o bere, clicul cheiței de bere care forțează aluminiul cutiei de alcool a stârnit simțurile primordiale dintr-un alt familist, care doarme la umbra umbrelei de rogojină.
Astea sunt rutina și semnul unui „concediu cu abonament” pe care românii statornici îl au la malul mării, departe de agitație.
Vezi tot ce trebuie să știi despre plaja Vadu, altă plajă deosebită a României!